Gândește-te la bunica noastră, are 80 de ani. Săptămâna trecută, fără prea multe explicații, l-a dat afară pe fratele meu mai mare împreună cu soția lui din apartament. De atunci, cu greu mai schimbă două vorbe cu cineva. Dacă o sun să-i spun că vrem să trecem pe la ea, închide apelul sec. Nu mai deschide ușa nimănui, deși înainte era sufletul petrecerii de familie.
De ce s-a mutat fratele meu la chirie, nu vrea să povestească. Adevărul este că nu m-am mirat cine știe ce că bunica a reacționat așa a fost mereu deranjată de lipsa lui de responsabilitate și de felul lui ușuratic de a trăi pe spatele altora.
Cum s-a văzut singură bunica în apartamentul ei din Chișinău, rudelor li s-a aprins beculețul și s-au adunat rapid la o consfătuire de familie. Bunica n-a venit, desigur. Subiectul discuției? Destul de grav: cum poate trăi o femeie de 80 de ani singură acasă?
Mătușa Lidia, sora tatei, a propus-o pe fiica ei, Mihaela, de 30 de ani, fără slujbă, că ar putea să stea cu bunica și să aibă grijă de ea. Toată lumea știa, însă, că Mihaela nu era tocmai responsabilă, pe dulcele stil moldovenesc: îi plăcea să viseze cu ochii deschiși și să nu se bage în treabă.
Cealaltă mătușă, Mariana, a găsit ca variantă să o mute pe bunica într-o garsonieră mai mică, ca să nu plătească atâta chirie: “S-au mutat tinerii, cum să plătească bătrâna atâta întreținere într-un apartament cu trei camere?”
Nici unchiul Victor nu s-a lăsat mai prejos el s-a oferit să o ia la el acasă, iar în apartamentul bunicii să locuiască fiul lui, Ionuț. Ca lumea să înțeleagă, toată această grijă era ambalată frumos în vorbe ca Ne pasă, mă doare sufletul de mama, e bine să fie în siguranță!
De fapt, bunica mai trăise și cu alți nepoți acum era rândul să stea și cu celălalt. Tata, singurul cu capul pe umeri, s-a gândit să o lase pe bunica să aleagă singură cum vrea să trăiască. Nici n-a apucat să termine vorba, că toți au sărit ca arși: “E bătrână, nu știe ce-i mai bine pentru ea!”
S-a băgat pe fir cel mai tare mătușa Lidia. S-a decis ca Mihaela să se mute la bunica. Tânăra s-a apucat de făcut bagaje, visând deja ce renovare să înceapă. Bunica a fost anunțată, la telefon. A ascultat două cuvinte și a trântit receptorul.
Când a venit Mihaela să bată la ușă, bunica nu i-a deschis, dar i-a lăsat la ușă un borcan de roșii conservate, drept bun venit. Atât.
Cum să trăiască așa singură? Are 80 de ani și acum s-a trezit să simtă că trăiește cu adevărat!, bombănea Mihaela. Dacă pățește ceva? Dacă se îmbolnăvește? Singurătatea e periculoasă!
Bunica nu se mai gândește la nimic! Nici nu are inimă! Toată viața a stat ba la părinți, ba cu bunicul, cu tata, cu noi, cu copiii și nepoții Acum vrea liniște și încă într-un apartament cu trei camere! Zici că pentru cei tineri n-ar fi loc, rușine!
Tata a fost singurul ceva mai rațional: nu i-a convenit deloc să o mute pe bunica. Dar s-a gândit la o soluție pe care chiar mama a acceptat-o ca să fim toți cu inima împăcată. Tata i-a instalat în apartament o cameră de supraveghere. Așa că acum putem vedea pe telefon când se plimbă bunica prin hol, sănătoasă și întreagă. Și, culmea, bunica, când trece prin fața camerei, începe să facă grimase și să joace din sprâncene, de parcă ne-ar spune: Vedeți că-mi e bine, ce vă tot agitați!
Ei, bunica nu are probleme cu facturile la gaz și lumină, că oricum nu consumă multă energie. A refuzat orice ajutor, numai să-i lase toți pacea. Acum toată lumea e mulțumită: tehnologia a rezolvat povestea. Bunica nu mai primește musafiri aiurea.
Totul s-a terminat bine. Singurul lucru e că bunica nu deschide acum ușa nimănui, nici măcar pentru-un ceai și o vorbă. Ieri am fost să o văd nu m-a lăsat să intru, dar am găsit pe scara blocului un borcan de dulceață. Cred că, de fapt, bunica încă nu s-a liniștit cu gândul să-și piardă libertatea. Eu sper doar să-i treacă supărarea și data viitoare să mă primească cu drag.
