Mama soacră s-a hotărât să se mute la noi în apartament, iar pe al ei să-l lase fiicei.
Soția mea, Ileana, a crescut într-o familie numeroasă aici, la Chișinău. Mama ei a tot făcut copii până i-a ieșit fata pe care și-o dorea atât de mult. Nu știu ce să spun despre metoda asta, dar nu e treaba mea să judec.
Când m-am căsătorit cu Ileana, eram convins că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ileana părea o femeie hotărâtă, curajoasă, puternică din fire. Îi păsa de familie, dar nici prin cap nu-i trecea să se rupă de mama sau de sora ei mai mică. Soacra mea nici n-a prea avut grijă de fii, dar când era vorba de fiică, nu exista să nu cedeze totul pentru ea.
Gabriela, sora cea mică a soției, avea zece ani când am întâlnit-o prima dată. La început, nu mă deranja cu nimic, dar după vreo cinci ani, deja era prea mult. Nu-i plăcea să învețe, se ținea de băieți dubioși, și tot soția mea trebuia să-i repare prostiile. Sunau la orice oră din noapte la Ileana după ajutor, iar eu trebuia să fiu de acord cu asta.
Am tot sperat că Gabriela o să se maturizeze, o să-și găsească și ea un rost, și odată cu ea, poate și soacra să se liniștească. Ei bine, nu! Când Gabriela a hotărât să se mărite, mama-soacră a pus pe frați să se adune cu bani pentru nuntă, că ea nu avea nici un leu. Iar ginerele era amărât, cu un salariu de tot râsul, așa că cei doi au rămas să stea cu soacra sub același acoperiș.
Un copil, apoi altul Și soacra a înțeles, în sfârșit, că nu mai poate merge așa. Atunci a venit cu o soluție perfectă: să se mute ea la noi, iar apartamentul ei să-i rămână Gabrielei. Numai că nu cred că e drept să mă mut cu soacra, mai ales că eu am cumpărat apartamentul acesta din banii mei, iar nevastă-mea n-a pus nici un leu la treabă. Ba mai mult, și Ileana pare încântată de ideea asta, cică mama o să ne ajute.
Stăm într-un apartament cu două camere în sectorul Buiucani. Nu vreau să renunț la liniștea mea și să împart spațiul vieții mele cu nimeni. Soacra e convinsă că avem datoria că doar Ileana e fata cea mare și trebuie să aibă grijă de mama ei.
Îmi iubesc soția, nici nu pot concepe divorțul. Dar, mă întreb, cum să-i vorbesc ca să înțeleagă? Cum să-i explic că viața cu mama ei sub același acoperiș ar fi un adevărat coșmar? Poate cineva are un sfat pentru mine. Oricum, am învățat că, la noi, dacă nu știi să pui piciorul în prag, casa ți-o fac alții după pofta inimii lor.
