Fără pic de magie Anul Nou se apropia cu o viteză nebună, de parcă trenul rapid București-Iași trecea direct prin sufrageria Elenei. De la atâta grabă, parcă nici nu mai avea aer – stătea pe peronul vieții ei și realiza că nu are bilet, norocul e plecat pe altă linie, iar spiritul festinului de Revelion părea la fel de pierdut ca tramvaiul 41 într-o zi cu polei. Și de ce, oare, i-a invitat pe toți acasă? Cine vrea să petreacă noaptea dintre ani cu o ghinionistă? *** 31 decembrie a început ca un adevărat coșmar: după zece ani de credință, mașina de spălat a ieșit la pensie, lăsând în baie un potop mai mare decât cel al lui Noe. Să găsești un instalator, în ajunul Anului Nou, e misiune imposibilă! Cu o tonă de nervi dați de pomană, dar cu o doză de noroc made in Moldova, Elena a reușit și a răsuflat ușurată, cu speranța că gata, necazurile s-au terminat. Dar… Pisoiul roșcat, Basilică, autointitulat chef, a mâncat toată salamul pus deoparte pentru salata Olivie, lăsând-o pe gazdă doar cu mazărea și castraveții murați. Nesătul, motanul s-a apucat să vâneze o vrăbiuță așezată imprudent pe pervaz… totul s-a transformat în dezastru: uriașul ficus s-a răsturnat peste brad și, ca un domino festiv, a anulat luminițele preferate ale Elenei. Cioburi de ghiveci amestecate cu globuri moștenite de la mamaia — tocmai din Vaslui —, plus pământ pe jos, cât să plantezi o nouă viață. Elena abia și-a stăpânit lacrimile strângând toate minunățiile ăstea. Apoi a spart carafa, pulpele de pui s-au ars, și, ca picătura care umple paharul: când oaspeții erau pe drum, și-a dat seama cu groază că uitase să cumpere tortul. Panică totală, a sunat repede la soră-sa. – Cată, e dezastru! N-am prăjitură pentru Revelion! – Stai chill! – a răspuns energic vocea surorii – deja sunt la scara ta. Hai jos, rezolvăm pe loc. – Unde, unde ești? – Ți-am zis, la intrare! Coborând, Elena și-a văzut întreaga galerie: lângă mașina surorii, stătea cea mai bună prietenă, Maria, cu o sacoșă gigantică, și mătușa Gabi – cu un lighean de răcituri în brațe. – Răcituri?! Un lighean întreg?! – a exclamat Elena. – Să fie, dragă! – a replicat mătușa, pasionată de sfaturi culinare nedorite, – Știu eu cum gătiți voi, copii, cât e noaptea de lungă! Sper că măcar Olivie ai făcut! Elena a ridicat din umeri… Cât surorile goneau după tort, Maria agăța serpentine, în care Basilică s-a încâlcit groaznic, transformându-se într-un extraterestru ambulant. Pisoiul a fost salvat eroic de soțul Catăi, Ionuț, proaspăt eliberat de la muncă. Cât nu l-a văzut Elena, motanul a fost înger, dar când și-a zărit stăpâna, a declanșat operațiunea “Pisica Zburătoare”, lăsând o zgârietură sângeroasă pe brațul salvatorului. Ajutorul la bucătărie s-a limitat la teorii despre salată: „Olivie nu-i doar ce pui în ea, e stare de spirit!”, dar discuțiile filozofice le-au făcut bine fetelor. – Elena, ce-i cu cutia asta? – strigă Maria din sufragerie. – „Să ai un An Nou cu noroc!” scrie pe ea. Stai! E și-un mesaj: „A se deschide noaptea. De la Mamaia Vali.” Elena a venit fugind: – Of, am uitat de ea! Cată, ți-aduci aminte? Mamaia ne-a lăsat cutia înainte să plece la Băile Herculane și a zis să o deschidem pe 1 ianuarie, la două noaptea. Promitea surpriză mare. – Eu zic s-o deschidem acum! – s-a entuziasmat Cată, pipăind cutia cu ocheade curioase. Elena a clătinat din cap: – Nein, Mamaia sigur verifică. Poate bagă și un cod secret acolo, cine știe… Mai bine facem cum a zis ea. Rezistăm la tentație! Curiozitatea părea să fi fost invitată oficial la petrecere. Până și mătușa Gabi stătea cu ochii la cutie. *** Apoi au ascultat mesajul președintelui, au ciocnit șampanie, au mâncat Olivie “pisicesc”, au râs, au discutat, și… la două fix, Elena a ridicat cutia anunțând: – Gata, momentul a venit: surpriza de la Mamaia Vali! Cavalerul deschizător a fost Ionuț, singurul bărbat din gașcă. A descoperit zeci de bilețele colorate, legate cu panglicuțe, fiecare cu un nume pe ea. – Ce is astea? – nedumerit, Ionuț dă o bilă Elenei. Elena citește primul bilet cu eticheta „Elena”: – “Draga mea nepoată, ceva n-a mers nici azi? Ți-a crăpat mașina de spălat? Pisica a ronțăit Olivie? Nu-i nimic, dragă! Orice problemă e doar motiv să comanzi pizza și să-ți pui filmul preferat. Și tortul îl poți lua mâine, nu-i un capăt de țară. Să ai lângă tine oameni care te ajută să n-o mănânci singură! Te iubesc până la Prut și înapoi. Mamaia Vali.” Râsete, lacrimi de bucurie și uimire: – Cum… cum a știut? – Magie! – a sopit mătușa Gabi. – Dă-mi și mie! – a sărit Cată, curioasă nevoie-mare. – “Cată, puiule, lasă-te de certuri cu Ionuț pentru fleacuri. Mai bine ia-l în brațe. E bun de pus la rană, chiar dacă e filozof în pauza mare. Oricum, dacă începe cu teorii, pupă-l scurt; de-asta nicio logică masculină nu rezistă. Vă pup pe amândoi.” Ionuț a roșit și a pupat-o pe Cată, sub aplauzele tuturor. Maria și-a citit biletul chicotind: – “Măria, caută dragostea la bibliotecă sau la magazinul de la colț, nu prin baruri. Acolo-s oamenii ca tine, n-au blugi mulați, dar sunt ok! Și gata cu părul mov, culoarea ta naturală te prinde tare bine!” – De unde știe de păr? – Maria, șocată – M-am vopsit acu’ două zile! A urmat și mătușa, tremurând un pic: – “Gabi, tu știi tot, dar ține minte: uneori sfaturile contează, dar tot mai fain e să taci și să iei un colț de tort! Te pup și te iubesc, draga mea!” Mătușa roșie la față, fericită, cu o felie mare de tort – pentru prima dată de Revelion fără niciun sfat. *** Au ținut-o așa cu râsete și vorbăria până dimineață. Au sunat-o pe mamaia Vali pe video, din cealaltă parte a țării, zâmbind: „Dragii mei, ce surpriză minunată! Și vă spun: e fără magie! Doar vă cunosc pe fiecare și vă iubesc enorm!” După ce s-au strâns resturile, Elena a adunat bilețelele într-un borcan colorat și l-a pus la vedere. Nu erau doar urări. Era rețeta fericirii primită de la mamaia: nu te teme de haos, râzi de greșeli, ține aproape oamenii dragi și mănâncă tot ce-ți place – doar nu te lăsa pradă excesului. Și, nu uita: cel mai frumos dar e să știi că cineva te cunoaște și te iubește. Mereu. Fără nicun strop de magie.

Nicio magie

Revelionul se apropia cu repeziciunea unui tren care nu oprește în gară.

Pentru Elena, viteza asta era amețitoare. Se simțea ca și cum ar fi pe peron, fără bilet, cu certitudinea apăsătoare că nimic nu va ieși bine, că fericirea e un tren pierdut, iar spiritul sărbătorii nici nu mai vine.

Și totuși, de ce a invitat ea oaspeți? Cine ar vrea să întâmpine Anul Nou alături de o ratată?

***

Pe 31 decembrie, ziua a început cu un dezastru de proporții mici: mașina de spălat, după zece ani de slujbă credincioasă, a decis că e timpul pentru pensie și a făcut inundație în baie.

Să găsești un instalator în ajun de Anul Nou? O misiune aproape imposibilă! Elena a cheltuit nervi și minute bune, dar în cele din urmă a reușit, oftând cu speranța că poate, gata, necazurile s-au terminat.

Dar…

Căpcăunul de motan roșcat, Motanul Bălănel, autoproclamat gurmand, a mâncat toată salamul destinat salatei de boeuf, lăsându-i Elenei doar niște mazăre tristă și câțiva castraveți acri.

Dar nici asta nu i-a fost de-ajuns. S-a gândit el să vâneze un pițigoi aterizat la geam…

Ficusul uriaș a căzut de pe pervaz, a tras după el bradul, iar ghirlanda veche, pe care Elena o iubea din copilărie, s-a stins pentru totdeauna.

Cioburi de ghiveci și globuri vechi, păstrate cu grijă de când era mică, s-au amestecat cu pământul…

Elena a trebuit să strângă, abia abținându-și lacrimile.

A mai fost apoi o carafă spartă, puiul ars la cuptor și, în final, picătura care a umplut paharul: când musafirii aproape ajunseseră deja, Elena și-a dat seama îngrozită că uitase să cumpere tortul. În panică, și-a sunat sora.

Raluca, e un dezastru! Nu am tort!

Stai calmă! răspunse vocea veselă la telefon, sunt deja la scară. Ieși, rezolvăm tot.

Unde ești?

Ți-am zis: la intrare!

Coborând, Elena surprinde scena: lângă mașina Ralucăi stătea cea mai bună prietenă a ei, Mariana, cu o pungă uriașă, iar mătușa Marioara ținea în brațe un lighean cu piftie.

Ce-i cu atâta piftie? Și mai ales, un lighean întreg? rămase Elena fără cuvinte.

Să fie! spuse cu importanță mătușa, care iubea sfaturile pe care nimeni nu le cerea, Eu știu cum gătiți voi acuma! Și oricum, noaptea-i lungă. Aveți salată de boeuf, sper?

Elena doar ridică din umeri…

Cât timp fetele au mers după tort, Mariana a agățat serpentinele, în care Bălănel s-a încurcat de minune, transformându-se într-o creatură extraterestră.

Să îl salveze a venit soțul Ralucăi, Ion. Sosise direct de la serviciu, la fix.

Bălănel nu s-a împotrivit până ce nu a văzut-o pe Elena. Atunci, s-a năpustit la ea cu atâta elan încât i-a lăsat lui Ion o zgârietură sângeroasă.

L-au îngrijit rapid și Ion, plin de vitejie, le-a anunțat că vine să dea o mână de ajutor în bucătărie.

Ajutorul s-a rezumat însă la reflecții filozofice: salata e o stare de spirit, nu doar legume tăiate, dar atât Elenei cât și Ralucăi le-a fost de-ajuns.

Elena, ce-i cu cutia asta? s-a auzit strigătul Marianei. Scrie La Mulți Ani! pe ea. Uite și un bilețel: Deschideți noaptea. Bunica Vasilica.

Elena sări la chemare:

Vai, uitasem de tot! Raluca! Bunica ne-a lăsat cutia! Chiar înainte să plece a spus s-o deschidem după miezul nopții. A promis un surpriză.

Ce-o fi acolo? Raluca răsuci cutia curioasă. Hai să ne uităm acum!

Elena clătină din cap:

Ești nebună? O cunoaștem Parcă văd că a pus un lacăt cu cheia ascunsă. Ruinăm totul! Mai bine facem cum ne-a spus bunica. Un pic de răbdare.

Intriga a atins pe toată lumea. Chiar și mătușa Marioara s-a așezat mai aproape, ochind cutia cu curiozitate.

***

Apoi au ascultat discursul președintelui, au ciocnit cu șampanie, au mâncat boeuf-ul motanului, au râs, au discutat în contradictoriu și, într-un final…

S-a făcut două? verifică Elena, E momentul! ridică cutia cu solemnitate. Surpriză de la bunica Vasilica!

Singurul bărbat a avut onoarea deschiderii.

Ion a apăsat ceva, a rotit și a ridicat capacul.

Înăuntru, pe un strat de vată, nu erau bani, poze, ci zeci de biletete minuțios rulate, legate cu fundițe colorate. Fiecărui bilețel îi era lipit un abțibild cu un nume.

Ce-i asta? întrebă Ion uimit.

Elena a desfăcut primul bilet cu Elena:

Elenuța, draga mea nepoată. Azi iar ceva a mers pe dos? Ți s-a stricat mașina de spălat? A mâncat motanul salata? Nu-i nimic! Ține minte: orice problemă e un motiv bun să comanzi o pizza și să pui serialul preferat. Iar tortul îl poți cumpăra și mâine. Cel mai important e să ai pe cineva cu tine care să te ajute să mănânci toată pizza. Te iubesc până la lună și înapoi. A ta bunică Vasilica.

O clipă s-a lăsat liniștea, apoi au izbucnit toți în râs.

Elena râdea cu lacrimi pe obraji.

Cum cum și-a dat seama de tot?

Magie, a șoptit mătușa Marioara.

Dă-mi și mie! ceru nerăbdătoare Raluca.

Ea și-a desfăcut propriul bilețel:

Raluca, nu te mai certa cu Ion din fleacuri. Mai bine îmbrățișează-l. E un om bun, chiar dacă-i cu mintea la filosofie. Și dacă nu se oprește, sărută-l. Nimic nu-l liniștește așa repede. Vă pup pe amândoi.

Ion s-a făcut rubiniu la față și a sărutat-o pe Raluca sub aplauzele tuturor.

Mariana, amuzată, și-a desfăcut biletul:

Mariana, frumoaso. Nu căuta iubirea la bar, ci la bibliotecă sau la magazinul din colț. Acolo sunt oameni normali ca tine. Nu toți poartă pantaloni la modă. Și: nu te mai vopsi mov, îți stă mai bine natural!

De unde știe de păr? se minună Mariana, doar de două zile l-am schimbat?

Apoi i-a venit rândul mătușii Marioara. A desfăcut biletul cu o grijă sfântă:

Marioara, draga mea. Știu, ești cea mai înțeleaptă și mereu la curent cu toate. Dar am un secret: uneori, bunătatea și sfaturile merg, dar e și mai bine să taci și să te bucuri de o felie de tort. Te îmbrățișez cu drag.

Mătușa a privit îndelung bilețelul și s-a făcut roșie. A bâjbâit ceva, a tăiat cu cuțitul din tort și a amuțit. Era pentru prima dată în mulți ani când n-a spus nicio părere.

Râsetele și vorba bună au continuat până la ziuă.

Fetele au sunat-o pe bunica Vasilica pe video. Ea, dintr-un fotoliu, în alt oraș, zâmbea și spunea: Dragele mele, mă bucur că surpriza a fost pe plac! Nicio magie! E doar pentru că vă cunosc bine! Și vă iubesc tare mult!

Dimineața, strângând resturile petrecerii, Elena a adunat toate bilețelele într-o borcană frumoasă și a pus-o la loc de cinste. Pentru ea, nu erau doar urări. Erau rețeta de fericire de la bunica: nu te teme de haos, râzi de necazuri, prețuiește-i pe cei din jur și mănâncă ce-ți e poftă, dar nu te ghiftui. Iar cel mai frumos cadou e să știi că undeva cineva te iubește și te înțelege. Mereu.