Când s-a întors de la serviciu, motanul dispăruse. Patric era un tânăr modest, fără vicii. La împlinirea a 25 de ani, părinții i-au dăruit un apartament. Cum? L-au ajutat să strângă bani pentru avansul la creditul ipotecar. Așa că Patric s-a mutat singur. Lucra ca programator, prefera o viață liniștită, fără prea multe relații sociale. Ca să nu se plictisească, a decis să ia un pisoi. Pisoiul avea o malformație la lăbuțele din față. Oamenii care aveau mama pisoiului voiau să-l eutanasieze, dar Patric s-a înduioșat și l-a adoptat. L-a numit Frumușel. Și le mergea tare bine împreună: Patric se grăbea să ajungă acasă la Frumușel, iar motanul îl aștepta pe preșul din hol. După o vreme, Patric s-a cuplat cu o colegă de serviciu. Fata, Maria, era isteață, l-a cucerit repede și după nici o lună s-au mutat împreună. Din start nu l-a plăcut pe Frumușel, ba chiar l-a rugat pe Patric să-l dea, dar el a refuzat, explicând că motanul înseamnă mult pentru el. Maria nu s-a lăsat și a insistat, rugându-l din nou pe Patric să scape de pisică. Atunci Patric i-a spus clar că Frumușel va rămâne cu ei. Maria a motivat că pisica le strică imaginea, pentru că mereu musafirii se îngrozesc de lăbuțele lui. Patric s-a simțit prins între fată și motan, pentru că îi iubea pe amândoi. De altfel, părinții lui Patric nu au fost de acord cu alegerea fiului. Ei o considerau pe Maria obraznică și lipsită de respect. L-au sfătuit pe Patric să nu se grăbească cu oficializarea relației, ci să observe mai bine. Când părinții Mariei au venit în vizită, Patric a realizat că nu vrea să își lege soarta de ea. Tatăl Mariei a râs când l-a văzut pe Frumușel la intrare și l-a numit ciudat. Atunci Patric i-a luat apărarea motanului. Dar toată seara Maria și tatăl ei au râs de aspectul pisicii și i-au sugerat tot felul de variante ca să scape de animal. S-au distrat pe seama lui, găsind idei unde ar putea fi dus, iar mama Mariei râdea și ea. A doua zi, când Patric s-a întors de la muncă, Frumușel nu era nicăieri. Când a întrebat-o pe Maria unde e motanul, ea i-a spus că l-a dus la clinica veterinară și l-a lăsat acolo. Patric a plecat rapid să îl caute. A căutat cinci ore… Și l-a găsit. Fericit că stăpânul l-a găsit, Frumușel torcea încet în brațele lui Patric. Când s-a întors acasă, Patric i-a cerut Mariei să își facă bagajele și să plece. Nu voia să o mai vadă. Devenise pentru el total respingătoare. Dimineața, Maria și-a strâns lucrurile și a ieșit. Fără să spună nimic. Ofensată. Nu ar fi crezut niciodată că o pisică va fi mai importantă decât ea. Frumușel și Patric locuiesc împreună, iar motanul îl întâmpină cu multă bucurie după muncă.

Când îmi aduc aminte acea vreme, parcă văd totul ca prin ceață. Întorcându-se odată de la muncă, Petrică nu și-a găsit pisica acasă.

Petrică era un băiat cuminte, fără vreo patimă. La împlinirea vârstei de 25 de ani, părinții lui i-au făcut un dar mare: l-au ajutat să strângă leii pentru avansul la un apartament micuț în Chișinău. Așa a ajuns să locuiască singur. Era programator, își ducea traiul liniștit, și nu prea ținea legătura cu lumea.

Să nu-i fie casa prea pustie, Petrică s-a hotărât să aducă o pisicuță. Bietul animal avea o meteahnă la lăbuțele din față; cei care avuseseră înainte mama pisicii voiau să o eutanasieze. Petrică s-a înduioșat și a luat pisica la el, dându-i numele Frumușel. Curând au devenit de nedespărțit. Petrică venea grăbit de la birou și-l găsea pe Frumușel așteptându-l pe preșul din hol.

Câteva luni mai târziu, Petrică a început să se vadă cu o colegă de serviciu. Fata, o moldoveancă descurcăreață pe nume Sânziana, l-a cucerit repede și, după nici o lună, s-au mutat împreună. Îndată ce s-a văzut instalată, Sânziana nu l-a plăcut deloc pe Frumușel. L-a rugat pe Petrică să scape de el, dar băiatul n-a dorit, argumentând că Frumușel îi e ca sufletul.

Sânziana însă nu s-a lăsat. Tot insista să trimită pisicul undeva, că chipul lor de cuplu e stricat de privirile neplăcute ale oaspeților față de lăbuțele lui Frumușel. Petrică era frânt între Sânziana și pisică, căci ținea la amândoi.

De altfel, nici părinții lui nu vedeau cu ochi buni alegerea fiului lor. Simțeau că Sânziana e cam obraznică și lipsită de rușine. I-au spus lui Petrică să nu grăbească pașii spre cununie, să o cerceteze mai bine.

Când au venit părinții Sânzianei în ospeție, Petrică s-a lămurit că nu vrea să-și lege soarta de ea. Tatăl fetei a râs din toată inima când a dat cu ochii de Frumușel, de îndată ce a intrat. L-a strigat “ciudățenie”. Petrică a sărit să-și apere pisicul, dar toată seara Sânziana cu tatăl ei și-au bătut joc de înfățișarea animalului, iar maică-sa râdea cu poftă alături de ei. Inventau tot felul de idei unde ar putea să trimită pisicul, așa, ca să fie haz.

A doua zi, când Petrică s-a întors acasă, Frumușel dispăruse. A întrebat-o pe Sânziana ce s-a întâmplat cu pisica ea i-a spus că a dus-o la clinica veterinară și a lăsat-o acolo.

Petrică a pornit ca din pușcă să-și caute animalul. L-a căutat ore în șir… și, într-un final, l-a găsit. Frumușel, simțind apropierea stăpânului, a început să toarcă încet în brațele lui Petrică.

Ajuns acasă, Petrică i-a cerut Sânzianei să-și strângă lucrurile și să plece. Nu voia s-o mai vadă. Îi părea acum cu totul urâtă și străină.

Dimineața, Sânziana a împachetat tăcută și a ieșit din casă. Supărată. Nici prin minte nu-i trecuse că pisicul ar putea fi mai important decât ea. De atunci, Petrică și Frumușel au rămas singuri, iar pisica îl așteaptă mereu cu bucurie când vine acasă de la serviciu.