Bărbatul se bucura de o zi liberă și dormea liniștit, când deodată a sunat soneria la ușă. Cine a venit așa devreme? Când a deschis ușa, a văzut o femeie în vârstă necunoscută și speriată. – La cine ați venit? – întrebă bărbatul. – Fiule, chiar nu-ți recunoști mama? – Mama? Intră…tu!!! – abia reuși să îngâne. Își amintea bine ziua când i-au luat mama. A așteptat ani în șir să vină la orfelinat și să-l ia acasă. Durerea s-a stins treptat. Băiatul a terminat școala, a mers la facultate și și-a deschis propria afacere. Când era întrebat unde îi sunt părinții, spunea că au murit. A învățat să trăiască singur și să se bazeze doar pe el. Era încrezător, independent și împlinit, nimic nu trăda faptul că fusese crescut într-o casă de copii. Femeia nici nu-și amintea când a fost decăzută din drepturile părintești. În tinerețe, a băut mult și din cauza alcoolului i se estompa mintea. A fost și în închisoare, unde se gândea la fiul său. Nu, niciodată nu l-a iubit, i-a fost doar milă de el. Când s-a născut al doilea fiu al ei, trezirile materne au copleșit-o. Era gata să-și dea viața pentru copilul cel mic. Nu se gândea la fiul cel mare, dar pentru cel mic făcea tot posibilul, numai să fie fericit. Cel mic a devenit exact ca mama sa. A trecut prin centre de minori, iar la 15 ani a primit prima condamnare cu suspendare. Curând a urmat a doua și apoi închisoarea. Mama încerca acum să-și salveze fiul cel mic de pușcărie, fiindcă știa ce înseamnă viața după gratii. Când a aflat că cel mare a reușit în viață, imediat a început să-l caute. Și acum stă în casa fiului, plângând și încercând să-l atingă, povestindu-i cum l-a căutat, cum s-a rugat la Dumnezeu pentru el și cum în fiecare zi spera să-l regăsească. El o credea. Dar ceva în suflet îi spunea să păstreze distanța. Totuși, bărbatul i-a închiriat o locuință, i-a dat bani și a spus că poate conta pe ajutorul lui. În același timp, a hotărât să o urmărească și să tragă concluzii dacă a revenit cu gânduri bune sau nu. Înainte de sărbători, bărbatul a mers la orfelinatul unde crescuse. Ducea adesea jucării și mâncare acolo. O doamnă mai în vârstă, asistentă socială, s-a apropiat de el. – Mama ta a căutat adresa ta. – Da. Mulțumesc că ai ajutat-o. – Dar să ai grijă, vrea să-l salveze pe fratele tău mai mic. Ea vrea doar bani, nu-i oferi încredere! Nu te-a iubit niciodată! – Am un frate? – Da, întreab-o chiar tu. I s-a pus un nod în gât, îi era greu să respire. Nu putea crede că mama ar vrea să-l trădeze din nou. Totuși, și-a învins emoțiile și s-a dus la ea să afle adevărul. Femeia nu se aștepta la această presiune. Nu voia să-i spună despre fratele cel mic, temându-se că nu îl va ajuta. Câteva zile mai târziu bărbatul a fost atacat. A fost bătut rău. Bătăușii prinși au recunoscut la poliție că mama lui i-a plătit, voind să-l ucidă pentru a pune mâna pe moștenire și a-i oferi fratelui cel mic o viață fără griji. În instanță, femeia și-a exprimat regretul, l-a rugat să o ierte, dar bărbatul și-a tras concluziile. – Am trăit și fără mamă până acum și voi trăi și de-acum înainte! – a șoptit printre lacrimi.

Într-o dimineață, mă bucuram de o zi liberă și dormeam adânc, când deodată sună soneria la ușă. Cine putea fi la această oră matinală? Am deschis ușa, iar în fața mea stătea o femeie bătrână, necunoscută și vizibil speriată.

Pe cine căutați, doamnă? am întrebat-o eu.

Dragul meu, chiar nu mă recunoști? Sunt mama ta…

Mama? Intră… tu!!! am îngăimat, cu greu.

Ziua în care mi-au luat mama mi-o amintesc ca ieri. Ani de zile am așteptat să vină după mine la orfelinat și să mă ducă acasă. Cu timpul, durerea s-a mai stins. Am terminat școala, am absolvit facultatea și am deschis propria afacere. La întrebarea unde sunt părinții mei, obișnuiam să spun că au murit. Am învățat să mă descurc singur, să nu mă bazez pe nimeni. Mi-am dobândit încrederea și am devenit independent, prosper, fără să se ghicească niciodată că am copilărit în orfelinat.

Femeia nu-și amintește nici acum când anume a fost decăzută din drepturile părintești. În tinerețe, consuma alcool în exces, iar mintea îi era complet tulburată. A trecut și prin pușcărie, unde gândurile îi fugeau uneori spre mine. Nu, nu m-a iubit niciodată, de fapt îi era doar milă de mine.

Când s-a născut cel de-al doilea fiu, instinctul de mamă parcă s-a trezit brusc. Pentru el ar fi făcut orice, era gata să-și dea viața. De mine nu-și mai amintea, dar pentru cel mic se zbătea să-i fie bine.

Cel mai mic a ajuns cam la fel ca ea. A trecut prin casele de copii, iar la 15 ani a primit prima condamnare cu suspendare. N-a durat mult până la a doua sentință, apoi a ajuns după gratii. Mama, cunoscând viața de închisoare, a încercat din răsputeri să-l salveze. Când a aflat că mie mi-a mers bine, a început imediat să mă caute.

Și uite-o acum, în casa mea, plângând și încercând să mă atingă, povestindu-mi cum a umblat să mă găsească, cum s-a rugat la Dumnezeu pentru sănătatea mea, cum în fiecare zi spera să mă revadă. I-am crezut cuvintele, dar ceva din mine mă ținea precaut. Totuși, i-am închiriat o garsonieră, i-am dat bani, spunându-i că poate conta pe mine. M-am decis să o urmăresc și să văd dacă intențiile ei sunt sincere.

Înainte de Crăciun, am mers la casa de copii unde am crescut. Obișnuiam să duc jucării și mâncare acolo. S-a apropiat de mine o femeie în vârstă, fostă educatoare.

Mama ta căuta adresa ta, mi-a spus ea.

Da, mulțumesc că ai ajutat-o.

Dar ai grijă, vrea să-l salveze pe fratele tău mai mic. Pe ea o interesează doar banii! Nu te încrede în ea! Nu te-a iubit niciodată.

Am frate?

Întreab-o singur.

Un nod mi-a venit în gât. Respiram greu, nu puteam accepta că mama ar vrea să mă trădeze iar. Dar mi-am stăpânit emoțiile și am mers la ea să aflu adevărul. Nu se aștepta la insistența mea. Nu și-a dorit să-mi spună de fratele mai mic, de teama că nu o voi ajuta.

Câteva zile mai târziu, am fost atacat. M-au bătut crunt. Oamenii, după ce au fost prinși, au mărturisit poliției că mama mea îi plătise voia să mă ucidă ca fratele mai mic să primească averea mea, să nu ducă lipsuri.

La proces, a plâns și și-a cerut iertare, dar eu deja învățasem lecția.

Am trăit fără mamă și am să trăiesc și de acum înainte! am șoptit printre lacrimi.