Soțul meu se gândește doar la el. Mănâncă totul din casă, fără să lase nimic nici măcar pentru copil. — Adam, unde au dispărut bananele? — îl întreb pe soț. — Le-am mâncat, mi-a fost poftă, răspunde el. — Nu puteai măcar să lași una pentru gustarea băiatului nostru? — Faci din țânțar armăsar! Doar nu lipsesc banane din magazine. — Atunci du-te și cumpără câteva. — Am meci la fotbal, cum să ies acum? Așa e mereu la noi: brânza de vaci, prăjiturele, mere. Ajung să ascund mâncarea, ca să nu rămână flămând fiul nostru pe lângă un așa tată. Suntem căsătoriți de cinci ani. Băiatul nostru face curând doi ani. Avem credit pentru apartament, deci banii nu sunt mereu la discreție. Soțul zice că el susține familia, pentru că ne-a dat o casă. De fapt, și-a vândut garsoniera pentru avans, dar și părinții mei ne-au ajutat. Mama mea e convinsă că Adam e un egoist desăvârșit. Și eu tind să-i dau dreptate. Într-o zi, pregăteam masa de sărbătoare pentru ziua copilului. Eu găteam pentru invitați, iar el tot dădea târcoale și golea farfuriile. Cel mai rău a fost că s-a băgat și la tort. L-am lăsat pe balcon, nu mai era loc în frigider. Când l-am adus să-l tai, mai rămăsese doar o bucată ornată cu ciocolată. Să vedeți rușinea mea în fața musafirilor! Asta se întâmplă mereu. Da, el aduce bani, dar s-ar putea organiza mai bine, să se gândească și la alții. Are mereu aceeași scuză: „Mai cumpărăm, nu te stresa!” Ok, poate nu-i pasă de mine, dar cum să nu-ți pese deloc de copil? Cu banii, și așa abia ne descurcăm. Într-o săptămână mâncăm provizii pentru o lună. — De ce tot îl cicălești? E bărbat, lasă-l să mănânce, câștigă bani! Nu-i mai băga în cap, gătește mai mult! — îl apără soacra. Interesant e că oricât aș găti, el tot nu se satură și mănâncă tot. Nu merge să cumpăr mai mult – tot trebuie să scoatem ratele, să luam haine, să ne gospodărim. În final, i-am spus: dacă o faci iarăși, divorțăm. Împărțim casa și fiecare cu drumul lui. S-a supărat și s-a plâns la maică-sa. Acum nici soacra nu-mi mai vorbește. Dar eu cred că am dreptate. Tu ce părere ai?

Dragă, trebuie să-ți spun ce se întâmplă la noi acasă cu Vasile, soțul meu. Numai la el se gândește, îți jur. Azi de dimineață îl întreb:

Vasile, unde au dispărut bananele?
Le-am mâncat, am poftit la ele.
N-ai putut să lași măcar una pentru Gusti, să aibă copilul la gustare?
Vai de mine, faci din tantar armăsar. Parcă nu se găsesc banane la magazin!
Păi atunci du-te și cumpără câteva.
Nu pot, azi e meci la fotbal. Cum s-o las eu baltă?

Deci, la noi în familie așa merge treaba tot timpul: fie brânză de vaci, fie biscuiți, fie mere, trebuie să le ascund dacă vreau să mănânce și fiul nostru. Cu un tată ca el, ajungem să ținem mâncarea sub cheie să nu rămână copilul nemâncat.

Suntem căsătoriți de cinci ani deja, Gusti face doi ani curând. Avem și noi un credit ipotecar pe cap, deci mă crezi că nu zburdă leii prin casă. El zice mereu că e stâlpul casei, că uite, ți-am dat apartament! Dar adevărul e că și-a vândut garsoniera și a pus avansul, dar și părinții mei au contribuit serios. Mama mereu îmi repetă că Vasile e cam egoist, și parcă nu pot s-o contrazic.

Ziua în care pregăteam totul pentru aniversarea copilului nici n-o să o uit. Eu prin bucătărie, găteam și aranajam totul frumos, iar el numai prin preajmă și tot golește farfuriile. Punctul culminant? Se apucă și de tort! L-am lăsat pe balcon, că nu încăpea în frigider, și când să-l aduc în bucătărie să-l tai pentru invitați o, Doamne, rămăsese doar o felie și niște decorațiuni de ciocolată și atât! Ți-e rușine, nu alta, să-ți vină lumea la masă și să n-ai cu ce să-i servești.

Asta se întâmplă mereu, nu exagerez deloc. Da, el aduce bani în casă, dar nu se poate să mănânci de unul singur totul, măcar să te gândești și la ceilalți. Replica lui preferată: Lasă, cumpărăm din nou, nu te mai agita!. Bine, poate pe mine să nu mă bagi în seamă, dar pe propriul copil cum poți să nu-l pui pe primul loc? Mai ales că nu suntem plini de bani și tot sper la fiecare salariu să ne ajungă și de una, și de alta. Mâncarea cumpărată pe o lună, la noi se termină în nici o săptămână.

Ce tot îl cerți, dragă? E băiat, las să mănânce! El aduce bani în casă! Tu nu mai fi cu gura pe el, pune mâna și gătește mai mult să vezi, așa mi-a sărit soacra în cap.

Dar poți să gătești cât pentru o ceată întreagă, că el oricum nu are limită. Nu merge nici să luăm mereu și mai multe, că tot casa-i plină de rate, de haine, de cheltuieli.

Până la urmă, ieri i-am spus lui Vasile direct: Dacă mai faci încă o dată asta, divorțez! Împărțim apartamentul și fiecare merge pe drumul lui! El s-a supărat rău de tot, a fugit la maică-sa să se plângă. Soacra nici nu mai vrea să vorbească cu mine acum. Dar sincer, eu cred că am dreptate. Tu ce părere ai, draga mea?