Și-acum vrei să stea cu noi?, întrebă Igor soția, aruncând o privire lungă spre fiu…
Vera Doina se întoarse acasă mai devreme decât de obicei. Când a intrat în apartamentul lor din Chișinău, a rămas înmărmurită văzându-l pe fiul lor, Sandu. De când se însurase cu Stela, de aproape doi ani, o văzuse pe Vera nu mai des decât de două ori pe lună, și asta doar în weekend. Iar acum era abia mijlocul săptămânii.
Cadouri pentru soție
Ce s-a întâmplat?, fu primul lucru pe care îl întrebă Vera Doina, uitând de orice salut.
Nu te bucuri să mă vezi?, încercă Sandu să glumească, dar privirea aspră a mamei îl făcu să renunțe. Oftând, răspunse: Am plecat de la Stela.
Ce înseamnă că ai plecat?, spuse Vera privind fix spre Sandu, vocea plină de fărâme de gheață.
De felul ei, Vera nu era prietenă cu glumele, iar după anii lucrând ca educatoare la un centru de reeducare pentru minori la Cricova, tare greu se mai sensibilizase.
Ne-am certat…, mormăi Sandu, privirea căzută, semn clar că discuția nu-i era deloc pe plac.
Și ce? Ai de gând să vii la mine de fiecare dată când te cerți cu nevasta?, continuă Vera, cercetându-i ochii.
Ne despărțim!, izbucni Sandu.
Vera nu-și pierdu cumpătul, ochii ei cereau explicații. Abătut, Sandu își găsi curajul:
Vrea să-mi dea și mai multe treburi prin casă. Eu vin rupt de oboseală de la lucru…
Și ți-ai rupt vreun os ajutându-ți nevasta?, ripostă Vera fără pic de compasiune.
Cadouri pentru fiu
Ea mi-a zis același lucru. I-am spus că femeia e stăpâna casei și treburile îi aparțin ei.
De unde ai găsit inepțiile astea?, iuți Vera, răbdarea dispărând complet.
Era storșită de oboseală după tura lungă, visând la un duș și o cină liniștită cu Igor. Dar Sandu apăru cu gânduri de altă epocă. Niciodată Igor nu rostise asemenea lucruri mereu munceau împreună, găteau împreună, creșteau copiii împreună. Nu existase niciun fel de împărțire fixă în casa lor.
Te întreb unde ai învățat aberațiile astea!, țipă Vera atât de tare încât, dacă Sandu era copil, sigur i s-ar fi stricat pantalonii. Ai obosit tu să aduci mamutul acasă? Amândoi munciți, amândoi aduceți bani, deci treburile se fac împreună! I-ai propus să stea acasă ca gospodină, fără serviciu? Nu? Atunci ce te tot dai mare? Ai văzut vreodată pe mine și pe taică-tău certându-ne pentru mop sau farfurii? Nu! Pentru că avem minte, și știm să tragem la jug împreună!
În acel moment, Igor se întoarse de la serviciu. Văzându-l pe Sandu pe hol, întrebă nedumerit:
Ce s-a întâmplat?
Exact aceleași întrebări, gândi Sandu amar, și rostind cu voce slabă:
Mă despart de Stela.
Cadouri pentru mamă
Prost ești, simplu și clar, răspunse Igor, îndreptându-se spre bucătărie cu plasa de la Piața Centrală.
Igore, fiul nostru e bătut în cap, zise Vera, povestindu-i toată pățania.
Și ce, vrei să stea cu noi?, întrebă Igor către soție și apoi către Sandu: Știi de unde vine cuvântul soț? Din tovarăș la jug adică ambii trag la aceeași căruță, umăr la umăr, în viață. Dacă unul lasă balta, celălalt muncește dublu. Și, urași ori ba, unul obosește, sau căruța se rupe. Toată familia o ia pe râpă!
Sandu se încruntă, resentimentul față de Stela încă îl rodea. Venise să primească înțelegere, dar părinții îi erau contra. Vera împărțea bucatele, Igor scotea brânza și legumele proaspete; gesturile lor arătau limpede fiul le e în plus, și n-au timp să-l plângă.
Vacanță și viață de familie
Sandu îi privea cum se ajută reciproc și nu pricepea deloc cum, fiind atât de severi cu viața, reușesc să fie atât de blânzi unul cu celălalt.
Ce mai stai? Du-te și fă pace cu nevasta!, îi ordonă Igor. Și aruncă la coș toate vrăjelile cine ce trebuie să facă! De prețuit unul pe altul și sprijinit. Asta contează! Gata, du-te, avem treburile noastre!
Abătut, Sandu ieși în ulița luminată de felinare, cu sufletul răvășit. Nu pentru astfel de lecții venise. Dar, pe drum spre blocul lui, își dădu seama că supărarea față de Stela dispăruse, și că de fapt, el însuși stârnise mărul discordiei. Un adevăr, totuși, înțelese cu limpezime: visa să construiască o familie ca a celor care l-au crescut Vera și Igor, oameni simpli din Moldova, dar cu inima cât satele lor.
