Mireasa altuia
Valerică era la mare căutare. Nu și-a făcut niciodată reclamă în ziar sau la televizor, însă numele și numărul lui de telefon circulau din gură-n gură, pe clasica radio-șanț moldovenească. Să fie prezentator la un spectacol? Nicio problemă! Aniversare, nuntă? Se rezolva! Ba chiar, odată, a prezentat serbarea copiilor de la grădiniță, cucerind inimile celor mici și, pe furiș, și pe ale mamelor lor!
Povestea a început simplu. Cel mai bun prieten al lui Valerică se căsătorea, iar nașul, care fusese angajat cu mult timp înainte pentru a conduce petrecerea, n-a mai apărut după cum s-a aflat apoi, plecase în beție. Nu era timp de găsit pe altcineva, așa că Valerică a pus mâna pe microfon.
Din liceu, Valerică era familiarizat cu scena, participase în trupa de teatru Logos, iar la facultate era nelipsit de la Gaudeamus și la orice spectacol studențesc. Atunci s-a descurcat perfect, iar, chiar în sala festivă, două familii i-au cerut să se ocupe și de evenimentele lor.
După facultate, Valerică s-a angajat la un institut de cercetare din Chișinău, unde salariul îl lăsa cu buzunarul aproape gol. Dar primele câștiguri din noua sa activitate i-au dat aripi accepta orice eveniment, nu doar pentru bani, ci și din plăcere. Curând, de prezentator şi animator câștiga de aproape zece ori mai mult decât de la institut.
După un an, Valerică a decis: a părăsit institutul, şi-a cumpărat aparat de sunet profesionist pe economiile strânse, şi-a făcut PFA și a pornit oficial pe drumul evenimentelor. În paralel, lua lecții de canto avea şi voce, şi ureche muzicală. N-a durat mult până a devenit prezentatorul-cântăreț, angajat trei seri pe săptămână ca solist într-un restaurant din oraş.
La 30 de ani, Valerică era chipeş, cunoscut și destul de avut un entertainer de prima mână, care transforma orice petrecere într-o reuşită. Nu era însurat de ce ar fi fost? Fetele roiau în jurul lui, și oricând își dorea companie o găsea uşor. Totuşi, prietenii se însurau, se năşteau copii, şi, cu timpul, și Valerică a început să viseze la o viață liniștită de familie. Numai că, vai, nu găsea cu cine! Aventurile trecătoare nu-i mai suscitau interesul; voia să-şi pună inima pe tavă o singură dată, pentru o viață întreagă.
Eu zic să-ţi iei o fetiță de liceu, o crești după regulile tale și, când face 18 ani, te însori. O să fie soția ideală! glumeau amicii.
Chiar a început să accepte prezentări la baluri de absolvire, în speranţa că-şi va întâlni jumătatea. Dar fetele din ziua de azi păreau altfel decât se aştepta. Nu şi-a pierdut speranţa, tot vâna printre tinere, strigând câteodată: Ce specie rară caut eu!
Şi, tocmai atunci, destinul a decis să facă haz de necaz pe seama lui Valerică, nepotului meu de gradul trei.
La început, nimic nu prevestea ce urma să se întâmple. Suna la el o doamnă, auzise de la cunoştinţe:
Avem nevoie de prezentator la o nuntă. Pe 17 iunie sunteţi liber? Minunat! Ne putem întâlni?
S-au întâlnit. Şi-atunci, după cum povestea Valerică, a înțeles prima oară expresia simți că-ți fuge pământul de sub picioare. Femeia, care s-a recomandat Xenia, era răvășitoare Valerică nu mai văzuse așa frumusețe la faţă-înfaţă. Vorbea clar, concis, ştia exact ce vrea: detalii, program, teme. Băiatul nu mai năzdrăvănea nimic, doar o admira ce noroc pe cine are asemenea dragoste! Nu doar frumoasă, ci şi isteață, ceea ce i s-a părut de-a dreptul rar. Părea să aibă vreo 25 de ani, poate un pic peste. Dar la discuție a menționat că a fost pionieră şi utecistă, deci clar trecută de 40.
Au convenit toate detaliile, au semnat contractul, deşi Xenia a protestat:
Chiar e nevoie? Am încredere, doar aveți recomandări poate cele mai bune!
Valerică lucra mereu cu contract, și respecta tot ce scria acolo, pretinzând acelaşi lucru și clienților. Și acum, a insistat să semneze:
Dau socoteală la fisc, nu mi-ar trebui neplăceri.
De fapt, spunea el, avea nevoie de o dovadă palpabilă că nu visează, că Xenia chiar există.
Telefonul ei a vibrat pentru un SMS:
A, a venit mirele să mă ia. Vă pot duce undeva?
Valerică a refuzat, dar a însoțit-o, obișnuia mereu să vadă dinamica dintre miri, cum se poartă. De data asta, însă, cele două sentimente erau invidia și gelozia. Mirele? Surpriză! Un tânăr mai mic ca Valerică:
Xenia, totul e bine?
Aceasta a zâmbit larg și a urcat în mașină. Mirele i-a mulțumit lui Valerică:
Dvs. sunteți prezentatorul la nunta cu Xenia? Mă bucur! S-a lăudat Slavic cu dvs. a spus și i-a strâns mâna. Eu sunt Radu, mirele.
Cel mai mult ar fi vrut Valerică să-i spargă zâmbetul acelui Radu mirele cu pumnii, să-i facă să dispară acea fericire, dar s-a limitat la o strângere de mână:
Valeriu. Foarte încântat.
Din ziua aceea, și-a pierdut somnul și pacea. Orice motiv era prilej să-i dea Xeniei un telefon doar să-i audă vocea. Ziua nunții se apropia, Valerică parcă înnebunise. Singurului prieten căruia i s-a confesat i-a spus, cu ironie:
Dar cu fetele de la bal ce faci? Cele de crescut soţie perfectă?
Dar Valerică nu mai vedea nimic altceva:
Care fete, care baluri?! Xenia e femeia perfectă, alta nu mai vreau!
Spune-i, măcar, sfătuia prietenul, dar primea totdeauna:
Ai ajuns nebun? Ea se mărită, deci iubește! La ce i-ar trebui să-şi bată capul cu mine și sentimentele mele stupide?
Radu, mereu fericit, mai trecea uneori să aducă câte ceva:
Uite, Xenia m-a rugat să-ți transmit…
În acele momente, Valerică cu greu se stăpânea abia de nu-i sărea în cap. Se gândise chiar să renunțe la nuntă, iar cu renumele, ce-o fi-o fi! Dar altfel n-o mai vedea pe Xenia niciodată și gândul acesta îl făcea să cedeze.
La două zile înainte de nuntă, Xenia a venit acasă la Valerică, căci biroul era în renovare, și cică să dea cu lac scenariului, să fie perfect. Au râs, au vorbit de toate și de nimic, s-au simțit extraordinar. Valerică a propus să ciocnească un pahar de șampanie:
Pentru ca nunta să fie perfectă!
Xenia a acceptat fără griji:
Cu plăcere!
Femeia era veselă, radiantă, și Valerică era vrăjit. Sub impulsul șampaniei, a sărutat-o. Spre uimirea lui, ea i-a răspuns la sărut. Era ca și cum li se aprinsese cerul.
Valerică s-a trezit brusc. Stătea cu ochii deschiși pe pat: o fi vis sau, chiar, a avut cea mai frumoasă noapte a vieții sale? Nici urmă de Xenia, dar perna păstra parfumul ei delicat. Înseamnă că s-a întâmplat! Frământat de gânduri, a sunat-o pe Xenia:
Bună…
Ea, de parcă nimic nu ar fi fost:
Bună, dragule! Ce faci? Scuză-mă că am plecat așa, dar sunt multe de făcut, doar mâine e nunta!
Deci nunta are loc? întreabă Valerică, cu glas stins.
Sigur că da! De ce s-ar anula? Totul merge perfect!
Să fie oare toate femeile atât de reci? Cum poate să se uite în ochii mirelui, fără nicio mustrare? Valerică nu-şi găsea locul să oprească nunta? Să renunţe la așa o cinică? Apoi îşi recunoștea singur: da, ar lua-o oricum.
A doua zi, a ajuns primul la restaurant. Decoratoarele fluturau din gene către el, dar dintr-o dată…
Nu-i venea să creadă: Xenia venea spre el.
Bună! Am fugit direct de la oficiul stării civile, abia așteptam să te văd! zâmbea cuceritor. Ce-i cu tine, Valerică?
Nu înțeleg nimic… Deci a fost înregistrarea? Și acum ai fugit?
Sigur! De ce să mă plimb cu tinerii peste oraș, când pot fi cu tine? Sau nu te bucuri?
Cum, cu ce tineri? Nu te măriți tu astăzi?
Xenia a clipit derutată, apoi a izbucnit în râs. Râsul ei curat și sincer l-a molipsit şi pe Valerică.
Desigur că nu! E fata mea, Cătălina! Ea studiază la Iași, abia ieri a venit acasă și, brusc, râsul i s-a stins. Tu chiar ai crezut că eu sunt mireasa?
Și, cu două zile înainte de nuntă, aș fi cu alt bărbat? Frumos credeai despre mine
Abia acum Valerică a început să priceapă. Xenia niciodată nu spusese eu sau noi, doar mireasa cu mirele. Nici Radu nu îi zicea Xenia, ci mereu politicos la dumneavoastră. Cum de nu și-a dat seama mai devreme? Ce naivitate! Atunci, cu inima cât un purice, a întrebat:
Tu Tu ești liberă? iar când ea a dat din cap afirmativ, i-a scăpat: Atunci vrei să fii soția mea? Te rog
Nunta a ieșit minunată, Valerică a fost împărat la microfon, iar darul invitaţilor, aplauzele și voia bună, fără margini. Mirii au venit să-i mulțumească:
Nici nu ştim cum să-ți fim recunoscători pentru această seară magică.
Lăsați, îl mulțumesc eu! a intervenit Xenia, Mergeți, limuzina deja vă așteaptă, aici am eu grijă de tot.
Vestea că Valerică se însoară cu o femeie cu nouă ani mai mare s-a răspândit repede printre rude. La început, erau sceptici, dar când au cunoscut-o, toți au fost de acord:
Păi, cum să nu te îndrăgostești de așa femeie?
Cătălina și Xenia au născut aproape în același timp, la două săptămâni diferență, spre hazul familiei.
Viața îl învață pe om o lecție prețioasă: nu întotdeauna ceea ce pare evident este şi adevărat. Fericirea vine pe căi neașteptate către cei cu inima deschisă și sinceră. Trebuie doar să ai curajul să o recunoști atunci când îți iese în cale, chiar și atunci când nimic nu e cum pare la prima vedere.
