Mama mea are 89 de ani. Acum doi ani s-a mutat la mine, iar de atunci am avut parte de niște dimineți tare frumoase împreună. În fiecare zi o aud cum se trezește pe la 7:30, încet, să nu deranjeze pe nimeni. Apoi începe să șușotească cu pisica ei în vârstă, pe care o cheamă Mitzi, îi pune mâncarea preferată, iar pisica toarce de fericire. După ce termină cu pisica, își pregătește micul dejun și se așază pe terasa bătrânească la soare, cu o cafea neagră aburindă, savurând începutul zilei până se dezmorțește de tot.
Apoi pune mâna pe mop și face turul casei casa mea are vreo 240 de metri pătrați, dacă îți vine să crezi. Zice mereu că asta e exercițiul ei de zi cu zi. Dacă are chef, mai gătește câte ceva, aranjează bucătăria sau își face gimnastica obișnuită, ca la carte.
După-amiaza e timpul pentru ritualul ei de frumusețe, care se schimbă mereu. Uneori își ia la verificat garderoba ei imensă o colecție de haine, aproape ca la muzeu! Pe unele mi le lasă mie, altele le trimite către cunoștințe, iar câteva le vinde pe OLX ca o adevărată femeie de afaceri. Mereu îi zic:
Mamă, dacă investeai toți banii ăștia, acum trăiai ca la palat!
Râde, cu ochii strălucind:
Eu iubesc hainele mele. Oricum, într-o zi toate astea or să fie ale tale. Sora ta, săraca, n-are niciun pic de gust pentru modă.
Ca să ne mai deconectăm, de vreo cinci ori pe săptămână ieșim să ne plimbăm cam trei kilometri pe lângă lacul din Parcul Valea Morilor. O dată pe lună, are seara fetelor cu prietenele ei dragi, unde povestesc și râd până noaptea târziu. Citește mult, tot scotocește prin biblioteca mea mereu găsește ceva nou. Zi de zi vorbește la telefon cu sora ei, Aurelia, care are 91 de ani și locuiește la Chișinău. Vine la noi cam de două ori pe an. (Pe lângă asta, mătușa mea încă lucrează ca contabilă pentru un client privat!)
În afară de pisica Mitzi, cea mai mare bucurie a ei e tableta pe care i-am luat-o anul trecut de Crăciun. Citește totul despre scriitorii și compozitorii preferați, ascultă știri, urmărește balet, operă și mai multe chestii decât mine! Pe la miezul nopții, o aud deseori murmurând:
Ar trebui să mă culc, dar pe YouTube mi-a apărut Gheorghe Zamfir și nu pot să dau stop.
Din punct de vedere genetic, mama și mătușa mea chiar au avut noroc. Totuși, mama se mai plânge:
Vai, ce urâtă m-am făcut!
Eu tot încerc să o înveselesc:
Mamă, la vârsta ta, mulți erau deja în lumea celor drepți Să fim recunoscători!






