– Iar mi-a adus nora nepoata la mine pentru weekend, îmi povestea ieri vecina Viorica, când ne-am întâlnit pe palier. Nu reușesc nicicum s-o hrănesc ca lumea! Mama mi-a spus că prințesele nu mănâncă mult! zice, ia două linguri și gata! E toată palidă, numai piele și os, văd cum slăbește pe zi ce trece!
Viorica nu a putut-o suporta niciodată pe Ana, soția fiului ei, Radu. Fata era cu șapte ani mai mare decât băiatul ei, care abia terminase liceul, încă aproape copil.
– Nu mai știuse femeie înainte, se necăjea Viorica de câte ori avea ocazia! Nu e de mirare că s-a aprins după ea… A știut cum să-l ia, l-a cucerit cu experiența și cu vorba dulce, și gata!
Ana era frumoasă. Avea grijă de ea, își găsea timp pentru sport, se îmbrăca cu gust și deja făcea carieră. Sincer să fiu, n-am văzut nimic ieșit din comun în pasiunea băiatului. Bărbații se uită după frumusețe, și Ana era o prezență aparte.
Ținea dietă și trăia sănătos. Așa că o și obișnuia pe fiica ei încă de mică: să mănânce echilibrat, să nu se îndoape, să aibă grijă de sănătatea și silueta ei.
După câteva luni de când se cunoșteau, Ana a rămas însărcinată. Poate cu gândul să-i dea Vioricăi peste nas, poate chiar voia să se mărite nu mai contează. Cert e că Radu era hotărât să se însoare cu ea, deși el tocmai împlinise 18 ani, iar Ana avea 25.
A intrat la un colegiu tehnic, muncea și el pe unde putea, ca să-și întrețină familia. Stăteau cu chirie, pe urmă au cumpărat o cameră mică într-un cămin din Chișinău.
Erau fericiți, dar Viorica nu se lăsa: mereu găsea câte ceva de criticat la adresa Anei. Ba nu gătea bine, ba nu călca cămășile, ba nu îmbrăca fata cum trebuie. În ochii Vioricăi, nora nu avea nicio calitate, doar defecte. Îi reproșa băiatului cât putea…
Până la urmă, Ana a redus contactul cu soacra la minimum. Își ducea fetița la grădiniță, la gimnastică, la șah. Fugărea timpul între serviciu, sală, coafor, manichiură… Acasă ajungea rar și obosită.
Radu venea seara și găsea casa goală: copila era la activități, Ana fie o însoțea, fie era prinsă cu alte treburi.
Într-o seară, vecina Veronica o văduvă de 38 de ani cu doi copii adolescenți a venit să-l roage pe Radu s-o ajute cu un robinet stricat la bucătăria comună. Om priceput, Radu a rezolvat repede. În timp ce el meșterea, Veronica a pus masa: paste cu chiftele. Din recunoștință i-a întins și lui o farfurie. A acceptat bucuros Ana nu prea mai gătea în ultimul timp, n-avea vreme.
Așa au început mesele împreună. Câtă vreme Ana și fata nu erau acasă, Radu și Veronica stăteau la bucătăria de pe palier, povesteau, mâncau colțunași, tarte, lucruri simple dar cu gustul casei. Și, fără să-și dea seama, s-au apropiat. Nu s-au mai putut desprinde unul de altul.
Într-un cămin, totul este la vedere, prea multe urechi curioase. Așa că n-a trecut mult și cineva a anunțat-o pe Ana că Radu nu se duce la vecină doar să repare țevi.
Ce ceartă a fost! Tot palierul a asistat la scandal, iar Ana, mândră, l-a dat pe Radu afară, strângându-i lucrurile la repezeală și trântindu-le pe hol.
La părinți era déjà prea târziu să se ducă, nici de dormit nu avea unde, așa că a ajuns la Veronica, care l-a primit fără să stea pe gânduri.
Fetița lor avea atunci 6 ani. Radu 25. Ana 32. Veronica 39.
Când a aflat Viorica, s-a bucurat în sfârșit, băiatul ei scapă de bătrâna Ana! Dar când a dat peste vestea că Radu s-a cuplat cu o femeie și mai mare, cu doi copii cu 14 ani mai mare decât el! a rămas mută.
Nu mai comenta nimic, nu mai zicea nimănui nimic. Poate și-a dat și ea seama că nu a acționat corect.
Divorțul Anei și al lui Radu s-a întâmplat de mult, vreo 15 ani. De atunci, Radu trăiește lângă Veronica. N-au avut copii împreună, dar trăiesc în liniște și armonie. Deși diferența de vârstă e și acum mare el are 40, ea 54 la ei acasă e bine și cald. Viorica îi primește fără reproșuri, liniștită și împăcată pace pe deplin. Iar Radu este, vă spun cu mâna pe inimă, cu adevărat fericit.
Câteodată mă gândesc: ce rost are să judeci vârsta în dragoste? Important e omul. Și dacă ai parte de liniște sufletească, atunci asta e tot ce contează. Asta am învățat eu, privind la Radu și la viața lui.
