Hai să-ți povestesc ceva ce m-a cutremurat zilele astea, pe bune. Deci, să veziîntr-o seară la Chișinău, Mihai vine obosit după o zi lungă la serviciu. Voia și el doar să se bage pe canapea, să-și deschidă o bere rece și să vadă un pic din Steaua cu Sheriff la TV, fără să fie deranjat. N-avea chef să se bage în treburile cu copiii, nu voia să-i mai adoarmă el.
Dar uite că Ana, nevasta lui, deja ajunsese la capătul răbdării după ce toată ziua a alergat după Vlad și Ilinca, copiii lor. Când a văzut că Mihai nu mai suportă gălăgia copiilor și preferă să dea televizorul mai tare decât să-i bage și el în seamă, n-a mai rezistat. S-a ridicat, a trântit ușa și a plecat i-a lăsat pe toți baltă.
Mihai a rămas pe loc, cu copiii urlând prin casă. Toată liniștea lui s-a dus pe Apa Sâmbetei. După vreo două zile, i-a scris Anei așa:
Dragă Ana,
Recunosc, am greșit Am venit acasă rupt de oboseală, era aproape opt seara, voiam doar să mă culc pe canapea și să prind meciul celor de la Zimbru. Tu erai deja nervoasă, alergai toată casa, copiii comentau și tu încercai să-i potolești.
Mi-am pus volumul mai tare la televizor, să nu mai aud nimic.
Și atunci mi-ai spus: Ce-ar fi dacă ai da și tu o mână de ajutor, te-ai descurca să crești copiii?. Ți-am redus la tăcere fără chef, bombănind.
Eu, cu o lipsă totală de empatie, am răbufnit: Eu mă chinui la lucru să nu ne lipsească nimic, iar tu stai acasă și numai te joci cu copiii.
De-aici s-a rupt filmul. Ai început să plângi, indignată, și ai țipat că nu mai suporți. Ai ieșit și ai trântit ușa de s-au zguduit sticlele din șifonier.
Am rămas singur să le dau de mâncare copiilor, să-i spăl, să-i culc și nu te-ai întors nici noaptea aia, nici a doua zi. Mi-am luat liber de la fabrică, am stat acasă cu ei.
Am trecut și eu prin toată isteria țipete, plânsete, supărare. Toată ziua n-am apucat să mănânc liniștit, am alergat prin apartament și nici de un duș nu mi-a revenit timp.
Nu am schimbat două vorbe cu vreun adult, toată lumea mea a fost doar cu Vlad și Ilinca.
Am înțeles ce înseamnă să nu poți să te pui la masă liniștit, mereu cu ochii pe copii.
Am fost atât de rupt de oboseală, că simțeam că dacă închid ochii, dorm două zile legate, dar ce, Vlad se trezea din oră în oră plângând după apă.
Timp de două zile și o noapte fără tine am realizat, Ana, cât de mult duci în spate.
Am înțeles câtă răbdare trebuie să ai ca mamă.
Mi-a devenit clar a fi mamă e cel mai greu serviciu din lume, nu există pauză, nu există șef care să-ți dea o zi liberă.
Mi-am dat seama că ai renunțat la visurile și cariera ta, că ai depins de salariul meu în loc să ai banii tăi.
Îți sacrifici timpul, ieșirile, hobby-urile, serile cu fetele, doar ca să fii prezentă în fiecare moment din viața copiilor.
Acum văd de ce eşti supărată când mama mea te critică pentru cum îi crești O mamă știe ce-i mai bine pentru copiii ei.
Am realizat că, în Moldova și în România, mamele nu sunt prețuite la adevărata valoare. Ne-am obișnuit să nu le arătăm niciodată recunoștință.
Nu-ți scriu doar să-ți spun că mi-e dor de tine. Vreau să nu mai treacă nici măcar o zi fără să auzi: Ești eroina noastră, te iubim și te admirăm din tot sufletul!
Rolul de mamă e cel mai greu și cel mai puțin recunoscut, în sat sau la oraș. Povestește și tu mai departe femeile ca tine, care cresc viitorul țării, merită să le ridicăm statui, nu doar să le pomenim la Ziua Mamei.
Cu drag,
Mihai
Știi, am citit scrisoarea asta și m-a prins la inimă. Mi-am jurat să nu mai trec pe lângă cât de greu e rolul de mamă și soție la noi, fie că ești în Sculeni, Bălți sau București. Hai să dăm mai departe mesajul lui Mihai să le spunem tuturor mamelor că sunt apreciate, că ce fac ele e cu adevărat neprețuit, mult mai valoros decât orice salariu în lei sau în euro.
