Femeia a plecat din casă, lăsându-și soțul și copiii, iar după două zile am primit o scrisoare
Era o seară de august, obosit după o zi întreagă la fabrică în Chișinău, și tot ce-mi doream era să mă arunc în fotoliu, cu o sticlă de bere din frigiderul vechi și să urmăresc Steaua jucând cu Dinamo la televizor, fără vreo grijă. Nu vroiam să aud de povești cu copii, nici să mă apuc să le cânt sau să-i pun la culcare.
Însă liniștea n-a ținut mult. Grațiela, nevastă-mea, la capătul răbdării, a trântit ușa și dusă a fost. Nimeni n-a zis un cuvânt, doar Denisa și Ilinca au început să plângă și să mă tragă de mânecă. Atunci mi-a picat fisa că mai greu decât o ceartă cu partenera e să fii lăsat singur cu doi copii mici.
Peste două zile, i-am scris așa:
Draga mea Grațiela,
Cred că cearta noastră de alaltăieri a fost picătura care a umplut paharul. Am venit istovit pe la ora opt. Voiam să zac la meci, gândindu-mă doar la golurile din Liga 1.
Tu erai frântă de oboseală, copiii țipau de ziceai că e război și încercai să-i adormi. Am ridicat volumul la televizor doar ca să nu-i mai aud.
Mi-ai zis atunci, cu vocea stinsă: Dar dacă ai pune și tu mâna măcar cinci minute la copii, ai muri? Am oftat greu și am răspuns plin de apatie: Am tras la muncă azi de am rupt, ca să poți sta acasă să-ți vezi de păpușile fetelor.
De aici, totul s-a rupt. Te-am văzut plângând și, din neputință, am scos vorbe grele. Ai strigat că nu mai reziști. Apoi te-ai încins la drum și ne-ai lăsat singuri.
A trebuit să mă descurc: să prepar niște mămăligă cu brânză, să le pun pijamalele, să răspund la tati, pipi! din jumate-n jumate de oră.
Seara următoare nu te-ai întors. Mi-am luat o zi liberă de la uzină și am stat acasă cu Denisa și Ilinca.
Am aflat pe pielea mea ce înseamnă să schimbi scutece și să liniștești copilele care țipă de teamă că le-au intrat monștrii sub pat. Am alergat toată ziua ca un titirez. N-am apucat să fac o baie sau să mă pun la masă civilizat. Doar feliuțe de salam, pe apucate.
M-a lovit o oboseală cum n-am simțit în șantier ori birou. Nu mai voiam nimic, doar somn, dar fetele se trezeau la fiecare două ceasuri, mereu ceva nou.
Dupa două zile în lipsa ta, mi-am dat seama de adevărata ta putere. Să fii mamă înseamnă să te lupți cu răbdarea zi și noapte. Să uiți de tine, să fii numai pentru ceilalți.
Știu acum: e mai greu să fii acasă cu copii decât să negociezi contracte sau să cari saci la fabrică.
Ai renunțat de bunăvoie la job, la salariu, la întâlnirile cu prietenele doar ca să fim noi bine. Greul casei cade tot pe umerii tăi.
E groaznic când toată lumea așteaptă să răspunzi de toate, dar nimeni nu te laudă, ba te și critică pentru orice. Chiar și mama îți dă lecții, dar nimeni nu-ți laudă răbdarea sau sacrificiul.
Scriu rândurile astea nu doar fiindcă mi-e dor, ci și ca să știi: te respect, ești o femeie extraordinară, iubești fără margini și faci minuni din nimic. Meriți aplauze la scenă deschisă.
Căsnicia, mama, gospodina toate-s grele și rareori apreciate.
Poate ar trebui ca toți prietenii și rudele să citească și să-și dea seama ce bufnițe înțelepte și eroine sunt femeile care țin o casă și-și cresc copiii cu dragoste.
Cu drag,
Mihai
Am înțeles ceva: adevărata valoare se vede doar când lipsește ceea ce ai mereu lângă tine. Acum știu să prețuiesc cu adevărat ce face Grațiela pentru noi.
