Gust amar
E gata! Nu va fi nicio nuntă între noi! a răbufnit Alina.
Stai, ce s-a întâmplat? s-a tulburat Ion, totul părea că merge bine!
Merge bine?… a zâmbit sarcastic Alina, da, presupun că merge bine. Doar că, și-a mușcat buzele câteva secunde, căutând cuvintele potrivite, îți miros urât șosetele! Nu pot să respir așa toată viața!
Așa i-ai spus? s-a minunat mama Alinei când aceasta i-a povestit că vrea să retragă cererea de căsătorie. Parcă nu-mi vine să cred!
De ce? a ridicat din umeri Alina, asta e realitatea. Nu-mi spune că n-ai observat și tu.
Ba da, am observat, s-a fâstâcit mama, dar e stânjenitor… Eu credeam că-l iubești. E băiat de treabă, până la urmă. Șosetele mici, astea se rezolvă.
Cum să rezolvi? Să-l învăț să-și spele picioarele? Să-și schimbe șosetele? Să-și dea cu spray? Mamă! Te auzi? Eu voiam să mă mărit, nu să adopt un băiat mare!
Dacă era așa, de ce ai mers atât de departe cu el? De ce ați depus actele la primărie?
Din cauza ta, mamă! Ion e băiat bun, harnic, îmi place de el, nu așa ai zis? Și asta: Ai deja douăzeci și șapte de ani, nu mai trage… fă-mă bunică! De ce taci? E adevărat, nu?
Alinuța, eu chiar credeam că ești sigură, s-a apărat mama, mă bucur că nu m-am înșelat: ai judecat și ai decis cum simți tu. Doar motivul ăsta cu mirosul șosetelor e cam dur, nu-i deloc fii-mea de odinioară.
Tocmai, mamă. Am fost cât se poate de clară. Să nu existe cale de întoarcere…
***
La început, Ion i s-a părut Alinei amuzant și cam stângaci. Purta mereu blugi și aceeași tricou. Nu se pricepea la artă, dar puteai sta ore-n șir să-l asculți povestind despre filme vechi. Atunci, ochii lui sclipeau de pasiune.
Cu el Alinei îi era ușor, și liniștea lui o cucerise. Tocmai de asta avea nevoie după relații pline de dramă și alergături după bărbatul perfect.
După două luni de seri la cinema, cafenele, Ion i-a propus timid:
Nu vrei să vii la mine? Gătesc colțunași, singur i-am făcut!
Propunerea era plină de căldură, de parcă o invita acasă. Dar ce a răpus-o a fost Singur i-am făcut.
Așa că a acceptat.
***
Apartamentul lui Ion nu i-a plăcut deloc Alinei.
Nu era murdar, dar era haos, lipsă de gust, parcă abandonat. Pereți gri, fără tapet, o canapea veche, sfâșiată, cu un singur sul de pernă. Pe jos grămezi de cutii, cărți, reviste vechi. Două perechi de adidași în mijlocul camerei. Aerul era stătut, înțesat de praf și miros de neîngrijit.
Mai mult părea o gară de tranzit decât o casă adevărată.
Cum ți se pare fortăreața mea? a întrebat Ion, întinzând brațele larg și zâmbind fără pic de jenă. Era mândru de el Absolut sincer, nu vedea nimic ciudat în jur.
Alina s-a forțat să zâmbească îi plăcea de Ion, nu voia ceartă.
Au mers în bucătărie. Și acolo, tot prăfuit. Pe masă strat subțire de praf. În chiuvetă farfurii murdare, căni cu zaț negru. Pe aragaz o cratiță ciobită. Privirea Alinei s-a oprit la ceainic.
Oare ce culoare avea la început? s-a întrebat.
Se deprimase.
Alina asculta absentă cum Ion povestea, încercând să o amuze. Dar când i-a întins farfuria cu colțunași, a refuzat hotărât, invocând o dietă
A mânca ceva preparat acolo era de neconceput.
Acasă, Alina a despicat firul în patru legat de vizita la Ion.
Toate cele văzute la el păreau fleacuri la prima vedere. Un băiat singur, nu le are cu gospodăria, ce mare lucru?
Dar în dezorganizarea asta, ea vedea ceva mult mai grav: cum poate cineva trăi așa? Nu era despre lene era firesc pentru el!
I-a rămas un gust amar…
***
După aia, Ion a venit la Alina acasă. Serios, a cerut-o în căsătorie. I-a dăruit un inel. Au depus actele. Părinții deja făceau planuri de nuntă.
Să fie mireasă e frumos, sigur. Dar când Alina rămânea singură și se gândea la Ion, care mereu voia să o surprindă, să-i gătească colțunași, să-i spună glume, îi apărea imaginea ceainicul acela fără culoare!
Și înțelegea: nu e despre ceainic. E dovada. Despre cum vede Ion viața, curățenia, pe el însuși. Și, probabil, pe ea.
A imaginat o dimineață împreună și s-a cutremurat.
Se va trezi, va merge la bucătărie și va găsi ceai neterminat și firimituri prin toată casa. Și când va zice Dragă, adună-le, te rog, el va privi mirat, ca atunci la apartamentul lui, fără să priceapă. Nu va contrazice, nu va țipa. Pur și simplu nu va înțelege. Și zi de zi, ea va trebui să explice, să adune, să amintească. Iubirea ei se va stinge încet de mii de accidente mici, invizibile pentru el.
Mama era fericită: fiica se mărită!
***
Măritiș…
Liniștea și căldura pe care le simțea Alina lângă Ion s-au topit, lăsând loc unei anxietăți lipicioase și apăsătoare.
Alinuța, întreba Ion aproape zilnic, cu ochii speriați, chiar totul e bine între noi? Ne iubim?
Sigur, răspundea ea, simțind că ceva din ea se rupe.
Într-o zi, Alina nu a mai suportat. A vorbit cu prietena ei, i-a spus tot ce o frământa.
Și ce-i mare lucru? a făcut ochii mari Cristina. Praful, ceainicul Soțul meu lasă totul vraiște și nu observă. Așa-s bărbații, nu văd nimic!
Tocmai asta. Ei nu văd! a șoptit Alina. Și niciodată nu va vedea. Iar eu voi vedea mereu! Toată viața… și asta mă va stinge, încet dar sigur!
***
Nu-l învinovățea. Ion nu a mințit-o niciodată. Era sincer. Doar că trăia într-o altă lume. Pentru el, o farfurie nespălată era normalitate. Pentru ea era semn clar de nepăsare și neînțelegere.
Înțelegea: nu era deci despre curățenie. Era despre felul în care vedeau viața, fundamental diferit. Fisura apărută în sufletul ei ar deveni o prăpastie imensă peste ani.
Mai bine să pună punct acum, decât să se trezească după ani, când va fi prea târziu.
Nu rămânea decât să aștepte momentul potrivit…
***
Au fost invitați la o petrecere.
Au intrat, s-au descălțat în hol…
Au mers în cameră
Mirosul urât le-a urmat, ca o umbră.
Alina nu și-a dat seama instant de unde vine. Dar, când și-a dat seama și a văzut și privirile celor din jur, a roșit toată și și-a dorit să dispară de acolo. Fără să spună nimic, a ieșit în hol, s-a încălțat și a plecat.
Ion a alergat după ea. A prins-o de mână. Ea s-a întors, i-a spus sec, cu voce tăioasă:
Gata! Nu va fi nicio nuntă!
***
Nunta nu a mai avut loc.
Alina e convinsă că a făcut ce e corect și nu regretă nimic.
Iar Ion
Nici acum nu înțelege care a fost problema. Doar niște șosete mirositoare! Putea să renunțe la ele…
