Am douăzeci și nouă de ani. Poate sunt cea mai naivă femeie din lume, pentru că până de curând credeam că în familia mea totul este în regulă. Și am greșit amarnic în această credință.

Am douăzeci și nouă de ani. Poate că sunt cea mai naivă femeie din lume, fiindcă până de curând chiar am crezut că în familia mea totul merge bine. M-am înșelat amarnic cu alegerea mea… Soțul meu s-a dovedit a fi un trădător și un egoist. Încă nu pot să cred că mi-a făcut una ca asta.
Ne cunoaștem de zece ani, dintre care șase am fost căsătoriți. Îl cheamă Radu, era mereu atent și grijuliu, nu ne-a lipsit nimic nici mie, nici copiilor noștri. Avem doi copii: un băiat și o fată. Cu ajutorul meu, Radu a reușit să deschidă propria lui afacere. Firma mergea bine și ne aducea un venit bun.
Eu lucram ca asistentă de vânzări iar de curând am deschis și propriul magazin online de haine. Așa că, atunci când fiica mea este la grădiniță și băiatul doarme, muncesc și eu pentru familia noastră și câștig ceva bani.
Întotdeauna am avut cam cincizeci și patru de kilograme. După ce am născut, m-am îngrășat douăzeci de kilograme. La început am crezut că grija pentru doi copii mă va ajuta să slăbesc. Dar nu a fost chiar așa ușor cum părea. Mi-am propus să le dau jos: am mâncat sănătos, am făcut mișcare, am băut multă apă și am renunțat la făinoase. Totuși, greutatea nu s-a schimbat și lucrul ăsta m-a demoralizat foarte tare. Am început să mă simt din ce în ce mai complexată.
După a doua sarcină, nu-mi mai plăcea de mine. Nu mă mai simțeam feminină și atrăgătoare. Radu s-a schimbat chiar sub ochii mei. Nu mă mai săruta, nu mă mai îmbrățișa. Nu mai spun de restul Nici nu îmi amintesc când am vorbit ultima dată despre altceva decât probleme zilnice.
Recunosc, înainte de naștere mă simțeam mult mai sigură pe mine și frumoasă. Acum mi-e și ciudă să mă privesc în oglindă. Realizez că relația noastră s-a răcit din cauza asta. Am vrut cu orice preț să remediez situația. Într-o zi, am vrut să-i fac o surpriză soțului meu. M-am hotărât să merg la serviciu la el, cu mâncare caldă. Când am ajuns la ușă, am auzit o discuție:
Iubita mea, nu-ți face griji, vin la tine după muncă. I-am spus nevestei ca am treabă multă. Nici nu știe că exiști!
N-am mai intrat în birou. M-am întors pe călcâie și am plecat.
Nu cred că își dă seama că m-am îngrășat pentru că am adus pe lume copiii noștri. Nici el nu-i perfect, are și el peste greutatea normală, dar vede numai defectele mele.
Încep să mă întreb dacă nu cumva mă ia și de proastă.
Nu am putut să am tăria să-i spun lui Radu că am auzit tot. Ce ar trebui să fac? Să divorțez? Dar copiii? Cum o să le fie fără tată? Să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic? Nu cred că aș putea rezista.
Deocamdată, am decis să am din nou grijă de mine. M-am înscris la sală. Întâi îi arăt cui m-a pierdut, iar pe urmă mai văd eu…

Оцініть статтю
Am douăzeci și nouă de ani. Poate sunt cea mai naivă femeie din lume, pentru că până de curând credeam că în familia mea totul este în regulă. Și am greșit amarnic în această credință.