Frate-meu e cu șase ani mai mare decât mine. Acum trei ani s-a însurat și a decis să stea cu soția lui în apartamentul ei, nu cu ai noștri. Chiriile în Chișinău sunt așa de mari, că n-au avut nicio altă soluție. Eu eram căsătorit deja de șase ani și am doi copii: băiatul de șase ani și fetița de patru. Soția mea e din capitală, așa că aici ne-am stabilit. Amândoi muncim, și de-asta am reușit să luăm un apartament micuț cu credit.
Zilele trecute m-au sunat ai mei că frate-meu, nevasta lui și copilul urmează să vină la noi în vizită vreo săptămână, clar, cu așteptarea să-i găzduiesc în căsuța mea. Bineînțeles, m-am bucurat să-l văd pe frate-meu că nu ne-am mai întâlnit de mult, dar la noi patru inși trăim într-o cameră; n-am cum să-i cazez toți, oricât aș vrea.
Ne-am întâlnit la Gara Feroviară, am petrecut toată ziua plimbându-ne prin Chișinău și la final ai mei, cum îi știi, iar au băgat strâmbe că ar trebui să-i primesc la mine acasă, că vorba aia, e scump rău să închiriezi ceva aici în Chișinău. N-am cum, nu încapem. La cină le-am propus să-i duc eu la un hotel: măcar un pic să le fie comod. Dar frate-meu s-a supărat, că nu, că vrea la mine neapărat.
Am tot încercat să găsesc alternativeun hotel decent, un hostel, sau poate un apartament de la cineva cunoscutnimic nu le-a plăcut, au refuzat orice variantă. Se vedea clar că așteptau să se lăfăie la mine pe cheltuiala mea, să aibă masă și casă pe gratis… Dar sincer să fiu, eu cred că am tot dreptul să-i refuz. Familia mea e pe primul loc, trebuie să le ofer copiilor și soției un spațiu cât de cât ok. La urma urmei, nici nu sunt obligat să le ofer cazare nimănui. Fiecare cu rostul lui.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
