Mătușă Sofia, scuzați-mă că vă deranjez, puteți sta puțin cu copilul meu? La ușă stătea o tânără, cu un zâmbet vinovat pe chip.
Poftim? Gazda își îndreptă privirea asupra fetei, prefăcându-se că nu pricepe.
Mi-au zis vecinii că, din când în când, mai stați cu copiii altora, cât părinții au treburi. Fata încercă să zâmbească.
Ține minte, drăguță: copiii altora nu există. Toți copiii sunt copiii noștri, răspunse solemn mătușa Sofia.
Așa e, zâmbi larg tânăra mamă. Deci, mă ajutați?
Pe cât timp vrei să mi-l lași?
Două ore, nu mai mult.
Sigur că doar două?
Poate trei răspunse nesigură fata.
Nu merge, scumpă, replică fermă femeia în vârstă. Accept copilul doar pentru exact cât timp spui, semnezi aici și te ții de cuvânt.
Semnez? De ce?
Pentru că la fiecare minut de întârziere va trebui să îmi plătești 25 de lei per minut.
Cât?! Nu se poate!
Ba da, 25 de lei pe minut. Deci, dacă întârzii o oră, te costă 1.500 de lei în plus.
Doamne ferește! Atunci cât costa trei ore?
Ce aveți, fetiță sau băiețel?
Contează?
Evident! Pentru trei ore de supraveghere, fetița costă 250 de lei, băiețelul 500.
De ce diferența asta?
Cum, tu nu vezi diferența între o fată și un băiat?
Sincer, nu. Sunt aproape la fel, exceptând unele detalii.
Păi, în acele detalii e toată treaba! Dacă e băiat
Da, e băiat.
Așa! Trebuie să mă pregătesc cu grijă înainte să vină.
Să vă pregătiți?
Da, la propriu. Calcat halatul, manichiură, conturat ochii, puțin fard, ruj, să fiu prezentabilă. Machiajul nu mai e ieftin zilele astea.
Dar, iertați-mă! protestă mama uimită. Al meu Rareș are cinci ani. Ce treabă are frumusețea feței dumneavoastră?
Cum adică? Un băiat trebuie să își formeze gustul de mic!
Și fetițele?
Fetele oricum îl formează. Dar băieții trebuie să știe să deosebească o doamnă aranjată de una neîngrijită. Vreți să vă aducă nora o femeie neglijentă, ca mine acum? Sper că nu umblați prin casă cu ciorapi rupți sau halat nespălat prin fața copilului?
Eu?… Fata rămase pe gânduri și roși. Nu prea am atenție la asta, e rău?
Dragă mea, ține minte toată viața: băiatul, când o să-și aleagă nevastă, după mama lui se ghidează. Dacă tu nu vrei noră neîngrijită…
Nu vreau! Poate să-l aduc chiar acum?
Când?
Acum, am zis că am nevoie de două-trei ceasuri să plec de acasă.
Să nu întârzii!
Bine, vin sigur în trei ore.
Atunci adu-l peste un sfert de oră! Știu, cu ce se ocupă copilașul tău?
Cum adică, cu ce?
Ce-i place? Despre ce vorbește: despre tehnică, știință, artă?
E mic, doar cinci ani are.
Tocmai, la vârsta asta se văd interesele! Al meu Petrică, la cinci ani, demonta orice bicicletă, ba chiar și un motor de mașină.
La cinci ani?!
Da, pentru că tatăl lui era cel mai bun mecanic auto din oraș. Nu știai?
Nu știam.
Of, păcat. Celălalt copil, la cinci ani, cânta la vioară. Îi tot spuneam să lase vioara, că nu are talent, că tatăl său nu e Iosif, ci Nicolae și nu-s note muzicale în gene, dar tot nu ne-a băgat în seamă, și acuma predă solfegii la liceul de muzică. Deci, dacă vrei, poți! Iar al treilea…
Parcă am auzit că e sportiv, se băgă în vorbă mama tânără.
Corect! De aia încă avem bare la perete acasă. Dacă al tău Rareș vrea să exerseze, îi arăt câteva mișcări grozave.
Dumneavoastră? mirată, mama.
De ce nu? Mai am și pian, vioară, cărți de tehnică, muzică, pescuit spune cu ce-i place să ocupe băiatul și mă ocup trei ore de el, de nu mai știe de el.
Nu prea-l interesează nimic răspunse mămica, tristă.
Și la ce visează?
Cred că la nimic.
Cum așa? se miră mătușa Sofia. Un băiat adevărat, la cinci ani, vrea bagheta magică, să zboare, să fie extraterestru, să se bage în mașina de spălat, să fie pornită, vrea să desfacă televizorul, sau să mângâie un tigru la zoo. Al tău nu vrea nimic din astea?
Doar un telefon mobil, ca adulții, spusese mama aproape plângând.
Am înțeles, clătină din cap Sofia. Atunci vino cu el peste cincisprezece minute. Te costă doar 250 de lei. Ca pentru fată.
Dar de ce?! protestă mama. E băiat!
Asta nu înseamnă nimic. Dar îți promit: îl fac băiat adevărat!
Cum adică, îl faceți? se sperie mamă.
Nu te agita, nu-i treaba ta. Dar să știi, data viitoare, când va vrea iar la mine și sigur va vrea plătești deja tariful pentru băiat, da?
Da… n-am de ales, ofta mama.
Perfect. Du-te după băiețel, eu mă duc să-mi aranjez fața.
A doua zi dimineață, Rareș abia deschisese ochii și a întrebat:
Mama, merg și azi la tanti Sofia?
De ce? întrebă mama ușor geloasă.
E tare fain la ea! exclamă fiul.
