Fostul meu soț nu a dat nici măcar un leu pentru copiii noștri, dar l-am văzut cum cumpăra adidași scumpi pentru copiii săi vitregi. Am decis să-i dau o lecție
Iată-mă, intru în mall-ul din Chișinău cu cei doi copii ai mei, când îl văd pe fostul. Exact cel care de luni întregi nu contribuise cu nimic la cheltuielile copiilor. Mereu avea “probleme financiare” când îi ceream bani pentru adidași de școală sau rechizite.
Și el era acolo în cel mai scump magazin de încălțăminte din centru, împreună cu cei doi copii vitregi, încerca adidași de firmă cu ei, ca și cum ar fi milionar.
Simțeam cum mă ia cu fierbințeala, dar am respirat adânc și mi-am spus: “Nu o las așa.”
M-am apropiat încet, cu micuții lângă mine, fix când el era concentrat pe telefon și copiii vitregi probau niște adidași Nike extrem de scumpi. Vânzătoarea împacheta cutiile.
Bună ziua, domnișoară, am spus cu cel mai amabil zâmbet aveți aceste modele la măsura 32 și 35?
Vânzătoarea s-a uitat nedumerită la mine.
Bineînțeles, pentru?
Pentru copiii mei, am răspuns, apoi crescând puțin volumul vocii, am adăugat : Soțul meu plătește tot deodată, nu-i așa, dragă?
Fostul s-a uitat brusc la mine, șocat. Ochii lui erau gata să iasă din orbite.
Ce? a început el, dar eu deja așezasem copiii să probeze adidașii.
Da, el plătește tot, i-am spus relaxată vânzătoarei. Suntem o familie mixtă, înțelegeți? Acestea sunt copiii vitregi, iar aceștia sunt ai noștri. El insistă mereu să-i trateze la fel, nu-i așa, dragă?
Fostul meu era roșu ca sfecla. S-a pregătit să protesteze, dar vânzătoarea aducea cutiile, iar eu i-am aruncat un zâmbet complice.
Le vine perfect, domnișoară. Le luăm.
Și atunci, am văzut pe raft o pereche de adidași sport, coral, exact pe gustul meu.
Domnișoară, îmi puteți aduce și aceștia, măsura 38? Cei corali.
Pentru doamnă? întreabă vânzătoarea.
Da, pentru mine, am spus, încercându-i. O, îmi vin de minune. Aveți și acei pantofi negri eleganți? Îmi trebuie pentru serviciu.
Încă? a reușit fostul să exclame, disperat.
Dragă, nu fi zgârcit, i-am zis cu blândețe. Știi că am nevoie de încălțăminte comodă pentru serviciu. Iar adidașii sport sunt pentru când ies cu copiii în parc. Îți spun mereu că-mi trebuie ceva nou, nu?
Săraca vânzătoare nu pricepea nimic din spectacol, zâmbea și nota.
Perfect, deci avem opt perechi în total, a spus începând să calculeze pe calculator.
M-am ridicat, i-am pupat pe copii și m-am dus spre fostul.
Bine, dragă, eu plec, mai am de făcut cumpărături. Copiii rămân la tine, da? Îi aduci acasă mai târziu.
Nici nu apucă să reacționeze că am luat pungile cu adidașii copiilor MEI și ai MEI și am plecat spre ieșire, simțindu-mă ca o regină.
Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost vocea vânzătoarei:
“Totalul este 5000 de lei. Plata în numerar sau cu cardul, domnule?”
Abia când am ajuns la parcarea de la MallDova, am început să râd în hohote. Privirea lui era de neprețuit. M-am uitat la noii adidași din pungă și am gândit: “Asta e adevărata dreptate!”
Seara, când a adus copiii acasă (bineînțeles, cu jumătate de oră întârziere), avea o față între indignare și resemnare. Copiii vitregi nu erau cu el.
Ce ai făcut a fost a început el.
Ce anume? l-am tăiat cu un aer inocent. Că m-am asigurat că și COPIII TĂI au adidași noi? Cu plăcere, dragă. E minimul pe care puteai să-l faci.
A tăcut o clipă, apoi a dat din cap.
Opt perechi OPT! Și chiar aveai nevoie de DOUĂ?
Nu poți ști niciodată când ai nevoie de încălțăminte comodă, dragă. În plus câte luni de pensie alimentară îmi datorezi? Consideră că ai plătit în avans.
Ești nebună.
Nu, sunt obosită, i-am răspuns. Și e o diferență. Acum sunt și bine încălțată.
A dat să plece, iar înainte să urce în mașină l-am auzit murmurând:
“Opt perechi… mă va costa mai mult decât simpla pensie alimentară…”
“Exact, deșteptule”, mi-am spus în gând, închizând ușa.
Copiii au venit în fugă, m-au îmbrățișat bucuroși cu adidașii noi. Eu am încălțat perechea corai pentru plimbarea de seară și m-am simțit extraordinar.
Am greșit? Poate că da.
Am regretat? Nici măcar o clipă. Iar tu ce ai fi făcut în locul meu?
Uneori, trebuie să găsești curajul să iei inițiativa pentru copiii tăi și să arăți că valoarea unei familii nu se măsoară în bani, ci în gesturi de grijă și dreptate.
