Sora, azi trebuie să-ți povestesc ceva ce m-a dat peste cap. Mă vezi obosită, dar nu ți-am zis ieri ce s-a întâmplat cu mama lui Daria, adică mătușa Irina.
Era aproape opt seara când Irina a intrat pe ușă, abia ajunsă acasă de la spital, leșinată de oboseală. Cum a deschis, i-a venit un val de mirosuri dubioase, iar prin casă se auzea deja plânsetul nepoatei, micuța Smaranda.
A oftat greu și s-a dus în sufragerie. Acolo era fiică-sa, Felicia, cu ginerele Radu, uitați la televizor, iar în jurul lor, haos total. Salteaua și canapeaua pline de jucării, pe masă resturi de covrigi, coji de măr, farfurii, cutii goale de suc și oase de pui. Hainele murdare agățate de scaune, scutec folosit pe lângă masa, ca la circ. Nici nu-ți poți imagina cum mirosea. Era aerul tare încărcat, de-ți venea să ieși pe balcon să respiri.
De nicăieri, Smaranda a văzut-o pe Irina și a alergat veselă la ea, s-a agățat de gâtul ei și aproape că și-a uitat supărarea de copil mic. Dar Irina, ca să nu leșine, a deschis fereastra să aerisească și s-a dus direct în bucătărie.
Nici nu-ți spun ce a găsit acolo: maldăr de vase murdare, firimituri și ceai vărsat pe masă, sub masă niște cioburi din cana preferată, cea pe care i-o dăruise soțul ei în tinerețe. Pe aragaz, o tigaie plină cu chiftele arse, iar în frigider gol, de parcă uitaseră să meargă la cumpărături cu lunile.
În timp ce încerca să-și adune gândurile, Felicia a intrat val-vârtej, și, sărutând-o pe obraz, i-a spus cu seninătate:
Salut, mami! Dacă tot ai venit, noi cu Radu plecăm la film, după care poate ne oprim la o prăjitură. Poți să ne dai, te rog, niște bani? Cu leul ăsta nu ne ajunge…
Din sufragerie, s-a auzit glasul lui Radu:
Doamnă Irina, puteți să faceți mâine borș de lobodă? Am văzut azi la TV și mi-a venit o poftă nebună. Și poate și un pic de salată de primăvară cu ceapă verde, vă rog. Ați luat cafea? Fără cafea nu știu cum să mă mai trezesc…
Irina, sleită, s-a uitat la fiică-sa și a întrebat:
Dar eu? N-am mâncat nimic toată ziua. Sunt ruptă, nu vreau decât puțină liniște. Nu mai bine o luați și pe Smaranda cu voi?
Mamă, nu putem! Știi cum zic psihologii, părinții trebuie să mai și respire fără copii. Chiar și noi avem momentele noastre… Plus că tu n-ai văzut-o pe Smaranda toată ziua, sigur vă distrați voi două. Oricum nu stăm mult, promitem!
N-a mai apucat să riposteze. Felicia s-a evaporat, iar în câteva minute ușa s-a trântit după ei. A rămas Irina cu nepoata obosită și foamea în stomac. Parcă trecuse un tanc prin apartament. Avea impresia că nu e decât o menajeră neplătită, sursa de bani și confort pentru toți, și nimic mai mult.
Simțea că o doare capul de disperare, voia doar să se întindă o clipă în liniște, dar Smaranda avea planuri mari nici gând de liniște la bunica! Pe lângă asta, burta îi chiorăia, trebuia să gătească ceva pentru amândouă și să mai facă și ordine…
Treaba e că Felicia și Radu stăteau deja de trei ani la Irina, în apartamentul ei de două camere. Până atunci, viața Irinei era liniștită și organizată, dar după ce proprietarul din cartierul Călărași, la marginea orașului Iași, i-a dat afară pe tineri, aceștia s-au mutat la ea. Inițial, Felicia i-a spus mamei că stau doar câteva luni, până găsesc altă chirie potrivită. Dar ba erau prețurile prea mari, ba prea departe de ora lor, ba nu le conveneau condițiile…
Ca și cum nu era destul, pe Radu l-au concediat pe nepregătite, el lucra la o firmă mică de distribuție. Felicia jura că i-au făcut o mare nedreptate, că îl freacă colegii aiurea, dar chipurile, o să caute altă slujbă. Și a căutat… dar doar la televizor și pe net, nu la job!
Au început să trăiască doar din salariul Feliciei, care nu-i cine știe ce era secretară la grădinița din cartier. Și, ca norocul să fie și mai amar, Felicia a rămas însărcinată. O sarcină grea, cu vizite dese la medic, analize, ecografie, tratamente scumpe cu hormoni tot ce trebuie. Cine a plătit tot? Evident, Irina, care lucra ca ortoped la o clinică privată din Iași.
Banii nu le mai ajungeau nici pe jumătate, căci Felicia și Radu nu puneau niciodată mână pe portofel pentru cumpărături, le plăceau dulcegăriile și mesele bune, și nu simțeau vreodată să plătească utilitățile, detergentul sau orice altceva. Totul era pe umerii mamei/Felicia.
Dar Irina n-a avut niciodată curaj să le spună să plece, de teamă să nu-și piardă unica fiică, mai ales în starea în care era. Cum să-și arunce copilul însărcinat pe drumuri? Muncea zi-lumină doar să-i țină pe toți la suprafață, iar de vreo distracție sau liniște nici nu mai era vorba…
Într-o seară, Irina plângea cu capul pe masă când la ușă a sunat prietena ei, Elena n-a anunțat, dar s-a gândit să-i aducă o vorbă bună și să vadă dacă are nevoie de ajutor.
Inițial, Irina s-a panicat. Câtă dezordine era, îi venea să intre în pământ de rușine. Dar Elena a intrat glonț cu zâmbetul pe buze, a deschis frigiderul, a scos niște ouă și smântână, a spălat repede o tigaie și s-a apucat să-i facă o omletă.
Cât timp Elena gătea, Smaranda a adormit pe genunchii Irinei, iar astea două femei stăteau pe la bucătărie la un ceai și vorbeau ca-ntre surori. Elena un munte de răbdare îi tot spunea Irinei că trebuie să se pună pe primul loc, să nu mai fie sclava familiei, să-i pună la punct pe cei doi tineri.
Irina însă nu avea tărie de inimă. Îi spunea Elenei că n-are cum să-și dea copilul și nepoata afară, unde să meargă, ce să facă? Dar Elena i-a zis hotărâtă: Dacă nu rezolvi tu, rezolv eu. Le trag eu o vorbă de nu se văd!
Au stat amândouă până târziu, cu Elena ajutând-o la curățenie, la un ceai de tei și-un pic de masaj la umeri, să-i treacă din neputință.
Pe la 11 noaptea, Felicia și Radu s-au întors. Când au intrat, Elena a rămas calmă, dar Felicia, abia s-a uitat la ea, iritată că încă mai e cineva la mama în vizită.
Bună seara, mătușă Elena, a spus Felicia cu o figură acră.
Bună, răspunde Elena scurt. Sper că v-ați simțit bine, puteați sta până dimineață. Sau v-ați plictisit de pe-acum?
Felicia a încercat să plece rapid cu Radu în cameră, dar Irina le-a tăiat calea și i-a chemat pe amândoi în sufragerie:
Ascultați-mă: aveți fix o săptămână să vă căutați chirie. Eu nu mai pot așa. Sunteți o familie tânără, trebuie să învățați să vă descurcați. Nu e sănătos nici pentru voi, nici pentru Smaranda, nici pentru mine. Și gata, nu mai există dar.
Felicia s-a speriat, a țipat la Irina că a ajuns să fie mai rău decât o mamă vitregă, că le dă afară cu copilul. Irina, calm, i-a zis doar atât: Când ai știut să crești o familie, trebuie să știi și să le porți de grijă, să fii responsabilă și să nu aștepți mereu ajutor de la alții. Dacă mâine pățesc ceva, ce faceți? Învățați până nu e prea târziu.
Elena n-a rezistat și le-a pus și ea la punct, le-a zis să-și ia gândul că o să stea pe capul Irinei la infinit.
În final, după încă un scandal și niște plânsete, Felicia și Radu au plecat din casa Irinei după o săptămână. Felicia a rupt orice legătură cu mama ei pentru o lungă perioadă, supărată că nu i-a mai suportat toate mofturile. Irina a rămas cu sufletul frânt, dar știa că a făcut ce era mai bine.
Și de-atunci povestea asta i-o spun mereu, și mie și altor femei, să știm că, uneori, chiar și copiilor trebuie să le dau o lecție zdravănă, că altfel se pierd cu totul. Irina speră că într-o zi fiica o va înțelege, dar până atunci… măcar e liniște și poate să doarmă o noapte întreagă, în sfârșit.
