Sunt burlac, am 45 de ani și am fost căsătorit timp de 15 ani cu o adevărată doamnă. Spun doamnă, pentru că aspectul ei chiar inspira asta. Frumoasă, mereu aranjată până la ultimul detaliu.
Manichiura perfectă, parfum de lăcrămioare, piele curată și strălucitoare, corp de revistă n-aș exagera deloc! Părea cu cel puțin zece ani mai tânără decât era, și avea ceva aristocratic, de parcă ar fi ieșit dintr-un roman franțuzesc. Stilul vestimentar? Mereu pe gustul ei, rafinat. Iar felul în care mergea… Domne, mersul acela! Lent, unduitor, artistic, de ziua mare. Pe asta nu am cum s-o uit vreodată.
Unde vreau să ajung cu povestea asta? În timpul căsniciei, m-am obișnuit cu tipul acesta de femeie mândre, grațioase, ca niște leoaice aristocrate. Asta-i clar. Ne-am despărțit din cauza diferențelor de caracter. Ce să faci? Viața… Și după divorț, n-am mai avut vreo relație serioasă. Am trecut, ca orice băiat singur, prin câteva aventuri prin hoteluri și apartamente cu chirie, pentru sănătate, cum se zice la noi. Dar mi-era teamă să mă implic din nou, după atâția ani de viață în urma mea.
Dar destinul nu se lasă cu una cu două, nu? Și tocmai așa a apărut cadoul meu sub forma Anatoliei. Nici nu-mi trecea prin cap să mă arunc în vreo relație și, ce să vezi, la o expoziție de pictură, am dat peste ea. Recunosc, nu era fix ca fosta mea doamnă perfectă, dar Anatolia avea ceva aparte. O aristocrație cam obraznică, combinată cu un sarcasm deștept și un spirit jucăuș. Genul de femeie care te prinde nu doar cu frumusețea, ci și cu mintea. Și, sincer, mintea la o femeie este cea mai sexy chestie cu putință.
Am ieșit cu ea vreo două luni ea venea cel mai des la mine. Până când, într-o zi, am decis să ne vedem la ea acasă. M-am pregătit ca la carte flori preferate, crini imperiali, o sticlă de vin alb de Cotnari, lumânări parfumate. Ajuns la apartamentul ei, mi s-a părut totul elegant și cu stil. Și, cum e românul, m-a lovit urgent dorința să vizitez baia.
Când am intrat, am rămas blocat. Nimic din arsenalul obișnuit al unei femei care se respectă: nici creme, nici serumuri, nici parfumuri scumpe, nimic. Doar un gel de duș ieftin și un șampon de la supermarket. Atât. Așa ceva? O femeie care nu se răsfață, nu se iubește, nu se prețuiește… E clar, la noi, la doamne adevărate, raftul din baie e plin.
Pe moment mi-am dat seama că Anatolia nu era cea potrivită pentru mine. Am plecat discret, fără să las vreun semn de regret. Și-acum îmi dau seama leoaica de aristocrație ca fosta mea soție, greu de găsit prin Moldova. E mai bine să fiu singur decât să mă complic. Ce să facem? Asta e, viața merge înainte: hăhă, burlac cu stil moldovenesc!






