Într-o zi, când Radu se odihnea pe patul său, a observat că leopardul de pluș lipsea. S-a trezit imediat și a cercetat fiecare colț al casei după jucărie. După ce a căutat temeinic și nu a găsit nimic, Radu a concluzionat trist că cel mai bun prieten al său plecase undeva fără el.
A plâns pierderea companionului său blănos săptămâni întregi, până când destinul a intervenit: Radu a găsit leopardul ascuns într-un colț îndepărtat al dulapului! Reîntâlnirea dintre băiat și jucărie a fost plină de emoție; și-au reluat obiceiurile vechi de parcă nici nu s-ar fi despărțit vreodată.
Radu a numit jucăria Livius și de atunci îl ia cu el peste tot.
Irina, mama lui Radu, probabil se referă la priceperea bunicii sale la cusut când spune: l-a reparat pentru el.
Bunica lui Radu a refăcut leopardul de pluș atât de bine și cu atâta grijă, încât jucăria arăta mai frumos ca înainte. Radu a fost copleșit de bucurie și i-a mulțumit bunicii cu lacrimi de recunoștință.
Acest moment a arătat cât de mult Radu prețuiește și apreciază pe bunica sa, dar și importanța relațiilor de familie. Așa a înțeles că dragostea familiei și atenția celor dragi repară nu doar jucăriile, ci și inimile noastre.
