Am luat un credit ipotecar pentru un apartament împreună cu soția. Am făcut ceva renovări, apoi am cărat toate bagajele în noua locuință… După o lună, ne-am mutat cu totul. Ne-am gândit să ne cunoaștem vecinii, așa că i-am invitat la ceai pe bunicii de vizavi.
Nu știm cum, dar ceaiul s-a băut în viteză record, ca și cum ar fi fost apă minerală după o zi de caniculă. Și, când au aflat că femeia din casă era soția mea, nu fiica, au găsit instant un pretext să plece grăbiți cred că aveau ceva urgent de urmărit la televizor. Era vineri seara, totuși.
Dimineața, la prima oră adică ora la care până și cocoșii mai dorm bate cineva la ușă. Era un polițist. Ne-a cerut actele ale mele și ale soției.
Chiar nu ne așteptam: după doi polițiști, s-a prezentat și părintele din cartier și ne-a solicitat certificatul de căsătorie. Stupoare maximă. Am început să căutăm documentele (pe care, evident, nu le găseam la mutare dispar și fantomele din acte), timp de vreo 10 minute, până le-am scos de sub un teanc de pături.
Domnul polițist a aruncat o privire la soția mea, vizibil invidios, apoi și-a cerut scuze pentru că ne-a trezit și a început să plece. Dar, înainte să iasă, ne-a spus cu o expresie de conspirator că a primit o plângere: chipurile, în apartamentul nostru locuiește un bărbat cu o minoră.
Atunci ne-am dat seama de ce vecinii de vizavi au plecat așa grăbit, după ce le-am spus că suntem căsătoriți. Eu am 24 de ani, soția 26. Problema e că Adina, soția mea, arată de liceană. Multe persoane o confundă cu elevele de clasa a zecea.
Ca să fie treaba și mai amuzantă: dacă nu ai buletin sau permis, nici măcar bere nu primești la magazin. Vineri, Adina s-a făcut cu două codițe și și-a șters machiajul fix look de elevă premiantă. Situația e comică și de povestit la nepoți, dar tot m-a pus pe gânduri… Am decis să-mi rad barba, să nu par un tată de 40 de ani care stă cu fiica.
