Hei, prietene! Hai să-ți spun ce s-a întâmplat cu Andrei și cu micuța lui Mărioara, să fim pe repede-lui, dar să nu pierdem niciun detaliu.
Tata, vreau să mănânc și să ies la plimbare! țopăia iarăși Mărioara, venind la tatăl ei.
Andrei, în timp ce sorbea dintr-un butoi de bere cu etichetă românească și trăgea la țintă în shooterul de pe PC, se concentra la o misiune crucială. Lătraia de nervi din cauza graiului micii lui și nu vedea cum să o lase în pace. Căci de ce tot insiști?, îşi zise el, în timp ce băiatul de cinci ani îi trăgea mâna de mânecă, cerând atenție. Nu poate să-și facă singură terciul? se gândea Andrei, uitând că era deja destul de mare pentru a se descurca singură.
Într-un moment de furie, a aruncat în jos o felie de pâine și s-a ridicat în grabă.
Ia, mănâncă, că nu poți să te apropii tu, nu? strigă el, în timp ce i-a aruncat pâinea.
Apoi a turnat un pahar de lapte din frigider și l-a pus pe masă. Când Mărioara a zis că mami tot încălzește laptele, Andrei i-a răspuns că el nu e mami și că ar trebui să înțeleagă asta de mult. S-a scufundat din nou în joc, sperând că o sărăcia de la mâncare o va face să-l lase în pace. Dar furia îi înnebuni pe cap, iar când a plecat la baie, nu a ajuns să se așeze în scaunul său preferat.
Tata, vreau să ies jos să mă plimb! blestema Mărioara, în timp ce strângea buzele.
Vrei să te plimbi? Perfect! Du-te și plimbă-te! i-a răspuns el, văzând o oportunitate de a se relaxa în singurătate. A început să caute prin dulapul ei: a găsit pantaloni călduroși, un pulover, mănuși și o geacă cu căciulă. L-a îmbrăcat pe fetiță în zeci de secunde, a deschis ușa și a împins-o afară în curte, lăsând-o să se joace până să o cheme înapoi.
Andrei s-a întors la calculator, a pus căștile, a deschis o nouă sticlă de suc carbogăsit și a tras în monștri cu bucurie, gândindu-se că nimeni nu-l va mai deranja.
Mărioara a început să scapi de frig. Îi părea că mami îi dădea haine mai călduroase pentru astfel de ierni, dar soarele nu apăruse încă, iar seara se lăsa. Gândul la mama ei o făcea să tremure. A încercat să deschidă ușa, dar tatăl o trăsese cu cheia. Pentru a nu îngheța, a hotărât să alerge puțin. Zăpada, necurățată de zile, o făcea să se împotmolească. A încercat să facă un om de zăpadă, dar zăpada era prea pulbere, parcă nisip, și nu se strângea. S-a gândit să întrebe pe tatăl dacă zăpada poate fi de fapt nisip rece. A bătut la ușă, dar nu a auzit niciun răspuns.
Fetița s-a speriat, a început să plângă și să strige pe tata, dar el nu a răspuns. S-a strâns în brațe și a privit spre poarta crăpată, sperând să găsească puțină căldură. A vrut să se ducă la vecina, măicuța Lucia, care mereu le oferea lapte, dar în casa ei nu era lumină. A bătut la ușa lor, dar nimeni nu a deschis. Probabil nu era nimeni acasă. A pornit mai departe, îndepărtându-se de satul mic de la marginea pădurii, plângând și nu știind ce să facă. Când vântul a început să bată cu putere, nu a mai văzut nimic în jur. A fugit spre necunoscut, ținându-și gura aproape de aerul înghețat, strigând tata! și în mintea ei aparea mereu chipul furios al lui Andrei: Lasă-mă în pace, eu nu sunt mama ta!.
Într-un final, a cedat și s-a așezat pe genunchi, zăpada îi ardea pielea, iar vântul s-a strecurat sub haina ei.
La două dimineața, Andrei s-a amintit de Mărioara. Când a alergat la toaletă, un zgomot puternic la fereastră l-a speriat. Ramurile de liliac de sub fereastră erau acoperite de îngheț, iar vântul scânea furios.
Ce bucură, o furtună vicioasă, s-a gândit el, apoi i-a lovit realitatea: lăsase fetița afară. A sărit în curte și a strigat pe nume, dar nu a auzit niciun răspuns. O senzație de groază i-a strâmbat inima: era târziu, zăpada creștea, iar Mărioara era nicăieri. S-a gândit că poate a mers la un vecin, așa că s-a întors în casă, de parcă ar fi fost totul în regulă.
În casa vecinei, măicuța Lucia, a văzut lumina din ferestre și s-a liniștit puțin. A trimis un mesaj scurt soției lui Andrei, Spânzulând un Suntem bine, dormim, ca să nu dea de bănuit.
Relația cu soția lui Andrei, Dina, se înrădăcinase în certuri: ea îl critica constant, îi spunea că ar trebui să meargă la muncă și nu să stea la jocuri. Andrei își visa să devină jucător profesionist, să câștige bani din e-sport.
S-a prăbușit pe pat, a început să sforăie. Nu a încuiat ușa pentru că aștepta să nu vadă pe cineva să-l trezească dacă Mărioara s-ar întoarce. Dimineața l-a trezit strigătul furios al lui Dina, sora soției sale:
De ce te-ai săturat de ce ești? Ești păcătos să lași copilul la o parte!
Andrei a încercat să o liniștească, dar Dina l-a tras de braț și l-a aruncat la pământ.
O să-ți număr oasele când îmi vei răspunde! a amenințat ea, privind la ochii săi căzuți. Dina era o luptătoare de karate, nu se lăsa intimidată ușor.
Unde e copilul? Unde-a luatși nepoata? Vreau să o iau pe Mărioara! a strigat ea.
Andrei a încercat să nege, spunând că fetița a plecat la măicuța Lucia de pe Strada a IXa, dar adevărul era altul: o aruncase afară să nu-l mai deranjeze.
Dina a pornit imediat să bată la ușa Luciei. Aceasta a negat, spărgânduși capul în întrebări, căci abia se întorsese dintro delegație și nu știa nimic. Vecinii erau toți blocați în case, fereastre închise, și nici un ochi nu se ridica la fereastă la acea vreme.
În cele din urmă, polițiștii au venit, au pus pe Andrei în pușcărie și au început să-l interogheze.
Ce ai făcut cu copilul? a întrebat un ofițer cu dezgust.
Andrei a strigat:
Nam făcut nimic!
Polițiștii i-au pus cătușe și i-au spus că lăsarea unui copil afară în furtună e maltratare gravă.
Dina a plâns fără încetare, temânduse de ce ar fi putut să i se întâmple Mărioarei. Un investigator a intrat în camera fetiței și a găsit mănuși de lână, aceleași pe care ledăduse deja Lucia.
În timp ce toată lumea se agita, doctorul Sergei, tânăr și dedicat, a intrat în scenă. A găsit Mărioara în pădure și a chemat-o la spital. Păpușoiul Charles, câinele lui Sergei, a fost cel care a tras de mâna fetiței și a salvat-o.
Ar trebui să-i mulțumim lui Charles, fără el nu am fi știut unde e! a zis Dina, cu lacrimi în ochi.
Sergei a invitat-o pe Dina la o ceașcă de cafea în cantina spitalului, pentru că fetița era încă sub tratament și nu se trezea. Dina a început să-și pună întrebile cu grijă, gândinduse cum să-i spună Olesei (sora ei) ce sa întâmplat, fără să o distrugă. Olesea, care avea în program o operație de inimă, ar fi fost șocată de adevăr.
La sfârșitul nopții, cu ajutorul lui Charles și a echipei de salvare, Mărioara a fost internată cu o ușoară înghețare a extremităților, dar fără pneumonie. Doctorul a explicat că recuperarea nu va fi dificilă și că, în curând, se va face bine.
Dina, cu inima încă zdrobită, a decis că nu poate să-l ierte pe Andrei. A cerut divorțul, a luat tot ce avea și sa mutat la fratele ei.
În timp ce Andrei a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendare și a terminat în spital cu probleme de coloană, viața a luat alte căi. Sergei și Charles au devenit locatarii casei Dinei și ale Olesei. Mărioara a învățat să iubească câinele și să ceară mereu o bucată de os la magazin. Olesea a plecat din spital și a plecat cu fetița, hotărâtă să fie o mamă bună, în timp ce Andrei a rămas în izolare, plângânduse de ce a pierdut tot.
Așa că, dragă prieten, uite cum o scurtă neatenție poate să schimbe totul. Sper că povestea ția rămas în minte și că vei fi mereu atent la cei mici din jur. Vorbim curând!
