Nepoata mea este mândria mea. Nici nu am cuvinte să vă spun cât de inteligent și frumos este acest copil. În vacanțele de vară, ea a stat cu mine la țară, cunoaște fiecare colț din casa mea și fiecare sătean.
Prietenoasă și politicoasă. Doar că era pusă pe șotii împreună cu copiii locali. Și când făceau vreo năzbâtie, să zicem la grădiniță sau în grădină, atunci cu toții fugeau de certurile proprietarului. Iar nepoata mea fugea mereu în casă și se așeza în liniște sub masă, trăgând horboțica în jos, astfel încât să nu o vadă nimeni că e acolo.
Îmi amintesc de multe ori de acele vremuri, pentru că acum nepoata mea a crescut, și învață la o universitate de prestigiu în calitate de diplomat. Într-o zi, umblam prin casă, îmi făceam treburile și tot mă gândeam la nepoata mea Virginia și, dintr-o dată, ușa s-a deschis pe larg și când colo, Virginia mea era în prag. A fugit repede în cameră, iar de sub masă mi-a spus: „Ascunde-mă, bunico”.
Am râs.
Se pare că nepoata a venit pentru a scăpa de propria căsnicie. Ea și-a terminat deja studiile și acum așteaptă să o angajeze la muncă. Există o mulțime de locuri unde pot lucra astfel de specialiști, dar pentru a pleca la muncă în străinătate, trebuie să ai o familie. Așa că părinții s-au apucat să organizeze totul repede fiicei sale ca să poată lucra într-o țară europeană mai dezvoltată.
– Ei bine, mirele este măcar bun? – am întrebat.
– Nu știu și nici nu vreau să știu, doar ascunde-mă pe o săptămana, apoi vom vedea.
Nu mi-am putut refuza nepoata și nici nu o puteam lăsa la mine, pentru că ambele știam că fiica și ginerele meu vor veni la mine deseară. Vor lupta pentru fericirea Virginiei până la urmă, mi-e frică că eu și nepoata mea nu ne vom putea opune.
Mi-a venit o idee bună să o ascund de părinți într-un loc complet diferit, să zicem, la vechea mea prietenă.
Așa că am mers prin tot satul până am ajuns la ea. Nu prea am vorbit în ultima vreme, pentru că locuim departe una de cealaltă, iar picioarele noastre nu mai sunt acelea care cândva parcurgeau o asemenea distanță. Dar știam că Irina nu mă va refuza, căci am mâncat cândva împreună mai mult de jumătate de kg de sare.
Am venit și i-am spus că nepoata mea trebuie să stea la ea o săptămână, iar ea a spus că nu mă poate ajuta pentru că nepotul ei a venit în vizită. Am convins-o, dar totuși am mers în casă la nepotul ei să se sfătuiască.
Apoi, au ieșit ambii în prag.
– Ginia, ce cauți aici? – Primul lucru pe care l-a spus tânărul când ne-a văzut.
– Și tu?, – abia i-a răspuns Virginia.
Amândoi, roșii ca racii, au tăcut și au aplecat ochii în jos.
Eu și Irina doar ne-am uitat una la alta. Am decis să mergem la banca din curte, să ne lăsăm nepoții să discute între ei, iar între timp vom vorbi despre ale noastre. Nu am întrebat-o pe nepoata mea despre ce au vorbit, ea doar a plecat la muncă în țara aceea îndepărtată cu soțul ei, iar Irina și cu mine acum suntem rude.
