Ana, înţelegi că Vasile are afacerea lui, e pe tot timpul la şedinţe, şi Sanda locuieşte în alt cartier, îi ia două ore să ajungă prin aglomeraţia din oraş, a spus cu un ton îndulcit, aproape şoptit, Niculina Petrescu, soacra lui, iar cuvintele ei păreau să-l înăbuşe pe Andrei până la maxilar. Tu lucrezi de acasă, cu program flexibil, nu e nicio problemă să treci la mătuşa Gălina, să încălzeşti supa, să-i verifici tensiunea.
Ana a lăsat încet ceasca pe farfurioară, încercând să nu bată zgomot. Cea ce începuse ca o discuţie de duminică la masă, s-a transformat repede într-un asediu bine pus la punct. La masă, pe lângă Ana şi soţul ei, Andrei, erau prezenţi Niculina Petrescu, vărul lui Vasile pe nume Vasile și sora lui, Sanda. Toţi o priveau pe Ana cu o combinaţie de afecţiune şi așteptare, ca şi cum ar fi fost singurul salvator al problemelor lor familiale.
Mătuşa Gălina, sora Niculinei, suferise un accident vascular cerebral săptămâna trecută. Medicii reuşiseră să o stabilizeze, iar mâine urma să fie externată. Dar până atunci trebuia să stea la pat, în repaus total şi cu îngrijire permanentă.
Niculina, a început Ana, încercând să rămână calmă, deşi în interior îi fierbea furia. Nu am program liber. Sunt contabil şef, lucrez în regim de telemuncă, suntem la sfârşitul trimestrului, uneori nu ies de la monitor cinci ore să beau apă. Ce înseamnă să trec? Mătuşa Gălina locuieşte la trei staţii de autobuz de aici. E o oră dusîntors, plus îngrijire.
Hai să nu exagerăm, a intervenit Sanda, aruncânduşi o porţie de salată în farfurie. Contabilitatea nu dispare. Poţi să iei laptopul cu tine. Stai la mătuşa, lucrezi puţin, apoi îi aduci apă. Cel puţin e sub supraveghere. Suntem toţi o familie.
Ana s-a uitat spre Sanda, cu unghii impecabile şi un zâmbet de administratoare la salon de două zile din şapte.
Sanda, programul tău e două zile din şapte, ia reamintit Ana. Deci ai cincisprezece zile pe lună libere. De ce nu iei jumătate din tură?
Sanda a mestecat salata şi a strâns ochii.
Când e weekend eu am viaţa socială! Şi îmi este foame de sânge, nu mă suport în preajma medicamentelor. Mă simt rău doar de gândul să stau lângă mătuşa Gălina. Nu pot, e prea mult stres.
Eu am afacerea, a intrat Vasile, jucânduşi cu cheia de la terenul de golf. Serios, Ana, pot să-ţi dau bani pentru alimente. Ştii că în această perioadă nu-mi văd familia, vin acasă doar să dorm. Dacă renunţ acum, totul se va rupe.
Toţi ochii sau întors spre Ana. Andrei, soţul ei, îşi ţinea capul plecat, înşirând cu furculiţa un chifteluţ. Era mereu prins între presiunea mamei şi a rudelor.
Stai, a intervenit Ana, ridicânduşi spatele. Hai să punem lucrurile pe hârtie. Mătuşa Gălina are doi copii adulţi: Vasile şi Sanda. Este datoria voastră să îi îngrijiţi. Eu am slujba, casa şi, de altfel, şi mama mea care are nevoie de atenţie. Pot să vin în weekend, să aduc provizii şi să ajut la curăţenie o dată pe săptămână, dar nu pot deveni îngrijitoare fulltime.
Un şir greu de tăcere a căzut în încăpere. Niculina a strâns buzele, iar faţa ia devenit ca un măr copt.
Aşa vorbeşti, a spus ea, aşa cum Vasile ajuta pe Andrei cu materialele de construcţie la preţ de reducere. Aşa cum Sanda primea discount la salon, tu spui mulţumesc. Şi acum, când vine criza, spuneţi casa mea e pe margine. Mătuşa Gălina, între noi, la îngrijit pe Andrei când eu munceam la fabrică în două schimburi! A fost a doua lui mamă!
Andrei a ridicat în sfârşit capul. Era ruşinat.
Ana, sincer, a început, mătuşa Gălina ma ajutat mult. Poate găsim o cale să ne organizăm? Eu pot să vin seara
Andrei, ia răspuns Ana, privindul în ochi. Vin seara la opt. Cine o va înlocui de la opt dimineaţa? Vasile a primit reducere la ciment acum şapte ani, şi noi iam plătit fără adaos. Discountul la salon de la Sanda e de cinci procente, eu cheltuiesc mai mult pe benză ca să ajung la ea. Nu-mi aduceţi facturi pentru legăturile de sânge.
Vasile sa ridicat brusc, trântind scaunul cu un zgomot aspru.
Înţeleg, a spus el, nu vei primi ajutor de la noi. Atunci ne descurcăm singuri. Angajăm o îngrijitoare, dacă rudele noastre devin fără inimă. Doar, Ana, aminteşteţi: pământul e rotund. Când ai nevoie de un pahar de apă, nu te mira dacă e gol.
A aruncat pe masă o bancnotă de cinci sute lei pentru fructe şi a ieșit din bucătărie. Sanda la urmărit cu un ochi rece. Niculina a căutat în geantă un Validol.
Seara a trecut în tăcere apăsătoare. Andrei se plimba prin apartament, suspinând, fără să înceapă o discuție. Ana ştia că el o vede ca pe o femeie crudă. Dar ştia şi altceva: dacă ar ceda acum, ar petrece luni, poate ani, la casa Gălinei, schimbând scutecuri şi ascultând capricii, în timp ce copiii dragi îşi construiesc afaceri şi îşi trăiesc vieţi.
A doua zi telefonul Anei a bătut în continuu. Soacra, apoi o verișă din Bălţi care dorea să-i dea o lecție de viaţă, apoi din nou soacra. Ana nu a ridicat. Era ocupată cu cifrele din rapoarte, iar emoţiile trebuiau controlate dur.
Seara, Andrei a venit acasă, cu faţa ca nori de furtună.
Mama a sunat, a spus, încă fără să-şi dea pantofii. Gălina plânge. Spune că nu e de ajuns, că o vor da la azil și o vor uita. Vasile a angajat o femeie, dar poate sta doar două ore pe zi să încălzească mâncarea. Restul?
Andrei, Vasile are doi adolescenţi, soţia lui nu lucrează, se ocupă de casă. Sanda nu are copii. De ce nu pot organiza un program? a întrebat Ana, obosită.
Sanda spune că e respinsă, că îi provoacă depresie să vadă raţiuni şi perfuzii. a replicat Andrei. Şi mătuşa Gălina rămâne singură. Ana, poţi să faci măcar jumătate de zi? Până găsim o îngrijitoare decentă.
Andrei era bun, dar blândeţea lui o făcea uneori să pară neputincios.
Bine, a spus ea, vin mâine. Dar am o condiţie.
Ce? a strălucit Andrei.
Vei vedea.
A doua dimineaţă, Ana, cu laptopul în ghiozdan, a ajuns la casa Gălinei. Uşi a deschis o femeie îmbrăcată în uniformă de îngrijitoare, dar cu un zâmbet obosit.
Ura, a ofteat Gălina, refuză să mănânce supă, vrea ciorbă de pui, iar eu nu am timp să fierb, trebuie să mă grăbesc la doi bătrâni.
Ana a pătruns în apartament. Aerul era impregnat de coroniu de medicamente şi rufe vechi. Gălina stătea în pat, învelită în perne, uitânduse la televizor. Când a văzut-o, a încruntat buzele.
Aşa că vii, a zis. Credeam că Vasile sau Sanda vor veni, nu că o aduci pe a şaptea apă pe gem.
Bună ziua, Gălina, a salutat Ana, Vasile lucrează, Sanda e ocupată, am venit să ajut. Ceţi trebuie?
Ciorbă de pui cu crutoane! Şi să schimbă maşina de pat, că mă ţine pe spate! Şi perdelele, lumina mă arde! a exclamat Gălina.
Ana a oftat, a pus laptopul pe masă şi a mers în bucătărie. În frigider era un bloc de brânză veche şi un borcan de lapte înnebunit. Nici o bucată de pui.
Nu avem ingrediente, a spus. Vasile a promis?
Promitea, a răspuns Gălina, apoi a uitat. Dute la magazin, la Piaţa Buzăului. Cumpără pui, brânză, fructe, nu murdărie.
Banii unde? a întrebat Ana.
Ce bani? a replicat Gălina. Pensia vine pe 5ul fiecărui lună. Tu cumperi, Vasile îţi plăteşte după. Sau sunteţi cu Andrei fără bani, că de la mine nuţi dau nici o bănuială.
Ana a scos portofelul, a mers la magazin şi a cheltuit trei sute lei pe tot ce era nevoie. A făcut ciorbă, a hrănit-o pe Gălina, a schimbat lenjeria. Gălina nu înceta să dea ordine.
Nu aţi bătut perna! striga. Cine taie pâinea așa de gros? O, piciorul, ai grijă să nul rup! Săţi spun, Sanda ar fi făcut-o cu delicateţe.
Unde e Sanda? a întrebat Ana, nerăbdătoare.
Nu o deranjaţi! a răspuns Gălina. Viaţa ei e în dezordine, trebuie să găsească un bărbat, nu să bage vârf de raţă la bunici. Tu eşti căsătorită, nu-ţi trebuie altceva, stai şi îngrijeştete.
Seara, Ana era extenuată, ca şi cum ar fi descărcat un vagon de cărbune. A reuşit să lucreze pe laptop doar cincisprezece minute, apoi Gălina a început să-i ceară să schimbe canalul, să deschidă fereastra, să citească ziarul, să nu bată prea tare tastele.
Când Andrei a venit să preia tura de noapte, Ana era pe podea, privind peretele.
Cum a fost? a întrebat el, cu optimism fals.
Andrei, a şoptit ea. Am cumpărat totul din banii mei, am curăţat, gătit, spălat pe mătuşa ta. Nu am auzit niciun mulţumesc, doar critici și comparaţii cu Sanda, îngerul care nu e aici. Mătuşa ta crede că îmi aparţin toate datoriile pentru că mam căsătorit cu tine.
Ea e bolnavă, a început Andrei, şi devine iritabilă
Nu, a răspuns Ana. A fost mereu aşa. Doar că acum frâna sa rupt. Ascultă-mă bine: nu mai vin la Gălina. Nici mâine, nici poimâine. Niciodată ca îngrijitoare.
De ce? a întrebat el, şi cine o va înlocui? Eu am muncă
Întrebaţil pe Vasile şi pe Sanda, ia zis Ana.
Ana a plecat acasă, cu dorinţa de a plânge, dar a refuzat să se lase cuprinsă de milă. Avea nevoie de un plan.
A doua zi, la zece dimineaţa, Vasile a sunat.
În cele din urmă, Vasile a acceptat să angajeze o îngrijitoare profesionistă, iar Ana, eliberată de povara imposibilă, a revenit la contabilitate cu zâmbetul liniștit al unei femei ce își cunoaște limitele.
