Adriana Popescu aranja fotografii vechi într-o cutie când descoperi o poză de la balul de absolvire. Patru decenii trecuse de când stătea lângă Mihai, iar el o ținea cu grijă pe umeri, parcă ar fi speriat s-o sperie. Amândoi zâmbeau în fotografie, dar Adriana își amintea cum îi tremurau mâinile când Mihai o întrebase să poarte impreună.
“Adri, mă iei și pe mine în poză?” spusese el, roșind și oprindu-și privirea. “Doar pentru amintire…”
Ea încuviințase în tăcere, inima bătând atât de tare încât părea să răsune în tot salonul. Tot anul acela Mihai o condusese acasă, îi căra ghiozdanul, o ajuta la matematică. Iar ea pretindea că nu observă, că îi era indiferent.
Acum, sortând obiecte după moartea soțului, Adriana înțelegea câte lucruri pierduse. Victor trăise alături de ea treizeci și cinci de ani, fusese om bun, tată exemplu pentru cei doi copii. Dar inima ei păstra amintirea băiatului timid de la absolvire.
“Mamă, ce tot cauți acolo?” se ivi în dormitor fiica Ioana. “Să te ajut?”
“Doar aranjez pozele. Uite, ce tânără eram”, Adriana îi întinse fotografia.
Ioana o studie atent.
“Cine-i lângă tine? Nu e tatăl meu…”
“Un coleg”, răspunse scurt mama.
“Cât de frumos. Și se uită la tine cu… dragoste”, zise Ioana zâmbind. “Aveați o poveste?”
Adriana întoarse capul spre fereastră. Înspre seară, o burniță de octombri cădea, iar în stropi se oglindeau frunze galbene de arțar.
“N-a fost nicio poveste. Doar prietenie”, șopti ea.
Apoi adăugă, ca și cum s-ar fi justificat:
“El a mers la școală profesională, eu la facultate. Drumuri separate.”
Ioana dădu din umeri, lăsă fotografia și ieși. Adriana rămase singură cu amintirile.
După absolvire, se mai văzuseră doar de câteva ori. Mihai venea la ea acasă, stăteau în bucătărie, beau ceai. Mama Adrianei, Ana, îl prețuia.
“Băiat bun”, îi spunea fiicei. “Harnic, serios. Și se uită la tine ca la o icoană.”
“Lasă, mamă”, o lua Adriana pestea picior. “Suntem doar prieteni.”
“Prieteni”, oftă mama. “La vârsta ta eu făceam nuntă.”
Ultima oară Mihai venise în august, la ușa facultății. Adriana se pregătea la medicină. Manuale de chimie și biologie î
Un vânt ușor trecu prin cameră, mișcându-le ușor marginile fotografiei, de parcă încerca să răspundă în locul ei.
