ALINA ȘI NU ACEL RADU
Alinuța stă în fața oglinzii și schimbă pentru a treia oară cerceii.
Ce zici, Broscuța, i se adresează ea cățelușei, să-i las pe ăștia sau pe ceilalți?
Broscuța cască plictisită.
Mersi de ajutor, spuse Alina cu un oftat.
Se uită la ceas. Mai are jumătate de oră.
E un fel ciudat de emoție. De obicei, stăpânește situația băieții roiesc în jurul ei. Dar acum…
Ce prostii, își spune, aruncând o privire critică în oglindă. Tu ești cea mai tare!
Poate pentru că nu l-a văzut încă pe Radu? Trei săptămâni de discuții telefonice, dar nici o întâlnire reală.
Trei săptămâni și niciodată nu a reușit să spună ultimul cuvânt, își spune cu o grimasă amuzată.
Alina oftează și își ia poșeta.
A sosit timpul.
ACUM TREI SĂPTĂMÂNI
Of, când o să te măriți tu odată și o să te muți de-acasă! oftează tatăl, neurochirurg, la cină.
Tocmai s-a întors după o operație lungă și spera la un pic de liniște cu un roman de Mircea Cărtărescu.
Iar Alina de jumătate de oră discută aprins despre diferențele dintre literatura românească și cea străină de fantezie.
Tată, dar chiar tu ai zis că Cărtărescu e cel mai bun…
Am zis, dar hai mâine, că acum vreau liniște.
Alina se supără și tace… pentru vreo trei minute.
Apropo de căsătorie, se animă brusc tatăl. Îl mai ții minte pe doctorul Rotaru, directorul policlinicii unde am lucrat temporar?
Ei, și?
Are un fiu. Gurile spun că ar fi un băiat la locul lui. Rotaru a cerut numărul tău să vă pună în legătură. Am fost de acord.
Alina strâmbă din nas.
Toate întâlnirile aranjate i se par atât de anacronice… Povești pentru fete cărora altfel nu le iese. Nu e cazul ei! Totuși n-are curaj să-i refuze tatălui.
PRIMUL APEL
“Băiatul potrivit” a făcut pauză de câteva zile înainte să sune.
Alo?
Bună, sunt Radu. Ți-a spus tatal tău?
Da, răspunde Alina sec, dar tonul lui îi stârnește interesul. E o voce plăcută.
Tatăl meu are numai cuvinte de laudă pentru tine. Cică ești… deosebită.
Ei, nu știu, râde ea. Doar studentă la Medicină, anul II, pediatrie. Tu?
Anul I. Vreau să fiu chirurg…
Totul devine clar de aici și aerul puțin arogant.
Vorbiră o oră.
Apoi încă două.
Apoi zilnic.
Radu îi povestea despre pisica Măriuca, despre pasiunea pentru cărți SF și despre grija pentru siluetă nu e el prea slab, prea palid, prea obosit?
Alina asculta, deși uneori se surprindea gândindu-se:
Parcă ăsta ar fi rolul meu.
Se abținea să nu-i spună: Radule, relaxează-te!. Dar oricum nu suporta diminutivele.
Lăsând detaliile la o parte, îi plăcea totul.
ÎNTÂLNIREA DE LA ȘTEFAN CEL MARE
În sfârșit hotărăsc să se vadă.
La metrou, la stația Ștefan cel Mare.
Să meargă la cinema la filmul nou, apoi plimbare până la cofetăria Cosmos de pe strada Eminescu.
După, Dumnezeu cu mila.
Alina iese din vagon și caută printre lume.
Vâlvă, zgomot, miros de metrou.
Și el înalt, frumos, cu un buchet de trandafiri roșii în mână.
Stă rezemat de o coloană și urmărește nerăbdător fiecare tren.
Merge hotărât spre el:
Radu?
Băiatul tresare, se uită la ea uluit:
Iertați-mă, dar…
Alina, spune ea ferm și întinde mâna, de nu știi dacă pentru a o strânge sau pentru sărut.
Clar că nu și-a mai văzut așa fată, gândește ea amuzată. Pe dumneavoastră!
Băiatul rămâne pe loc.
Alina? ezită. Dar eu…
Hai, îl apucă de braț, avem rezervare de confirmat!
Așteptați, voiam să vă spun ceva…
Vorbim acolo, îl trage spre ieșire.
El se uită disperat înapoi, parcă ar căuta pe cineva, dar Alina deja îl înghite mulțimea.
Buchetul încă e la el în mână.
Se uită la flori, apoi la ea și cedează.
Bine, să mergem, spune încet.
CINEMA ȘI COFETĂRIE
Filmul le-a plăcut amândurora.
Alina observă și paltonul elegant al lui Radu și fularul artistic, lucrat de mama lui, pe care îl purta cu mândrie.
Un parfum scump, franțuzesc.
O înghețată bună, cu blat crocant, la Cosmos.
Și faptul că aveau păreri asemănătoare despre aproape orice.
De fapt, vorbea mai mult Alina, iar el o asculta fascinat, cu ochii căprui strălucitori, dând din cap aprobator.
Din când în când îi prindea mâna mică și agitată cu palma lui largă și caldă.
Atât de masculin și sexy!
Știi, zice el când se plimbă seara pe Lipscani, tu ești… ezită.
Ce sunt? se încruntă ea ușor.
Plină de viață și naturală.
Alina îi trimite un zâmbet seducător, cum numai ea știe.
E îndrăgostită.
DUPĂ TREI LUNI
Povestea avansează rapid.
Se văd aproape zilnic, se sună de câteva ori pe zi. Ar fi vorbit și mai mult, dar nu s-au inventat încă smartphone-urile.
După trei luni, Radu îi spune că o iubește, că nu poate trăi fără ea și vrea să se căsătorească.
Alina, cu modestia de rigoare, acceptă fericită după zece minute de ezitare.
Trebuie să te cunoști și cu ai mei, spune logodnicul.
Mai bine nu încă, să mai așteptăm, se sperie ea.
Familia, dornică să o vadă măritată, este extrem de pretențioasă cu pretendenții.
Mai ales bunica.
Nimeni nu e destul de bun pentru comoara ei, iar părinții o susțin mereu.
Nu vrea să renunțe la Radu, nici să grăbească întâlnirea cu părinții lui doar să nu afle unii de ceilalți prea devreme.
ZIUA DE NAȘTERE A TATĂLUI
Ocazia apare după două săptămâni.
Tatăl, care nu-i prea cu petrecerile, hotărăște totuși să-și sărbătorească cei 55 de ani și invită rudele și câțiva prieteni.
Alina anunță misterios că nu va fi singură.
Cei mai mulți au sosit când Alina își aduce mirele cu un buchet de garoafe și o sticlă de coniac franțuzesc la subraț.
Tată, vreau să-ți prezint pe cineva… spune cu mândrie și puțină emoție.
Sună telefonul.
Așteptați, revin imediat, tatăl fuge la aparat.
Revine gâfâind după două minute.
A fost Rotaru. Întreba de drum de la metrou. Ce bucuros sunt că tot vine! Mă temeam că s-a supărat de tot când tu n-ai ajuns la întâlnirea cu fiul lui!
Alina rămâne blocată.
N-am ajuns?!
Tatăl se uită la ea mirat:
Da, mi-a zis ieri fiul lui te-a așteptat două ore la Ștefan cel Mare, cu flori. Dar tu n-ai venit.
Alina se întoarce încet spre Radu.
El stă lângă ușă palid, cu buchetul de garoafe și o privește vinovat.
Venim imediat, îi spune ea tatălui, printre dinți.
Îl trage pe Radu după ea în cameră.
ADEVĂRUL
Alina închide ușa și îl privește serios.
Stai puțin, îi vorbește rar, parcă temându-se să nu priceapă greșit. Ce înseamnă n-ai ajuns?
Radu tace.
Tu nu ești Radu Rotaru?
El clatină din cap.
Nu sunt Radu Rotaru! spune încet. Eu sunt Radu Sava. M-a pus un prieten în legătură cu o fată… Anca. O așteptam la Ștefan cel Mare. Apoi ai venit tu și…
Și te-am luat pur și simplu cu mine, trage concluzia Alina.
Amândoi tac.
Am încercat să-ți spun, zice el. În prima zi, pe drum spre cinema. Dar nu ai vrut să asculți.
Niciodată nu ascult, ridică ea din umeri. E un talent de-al meu.
Broscuța scâncește la ușă.
Alina se așează pe pat.
Și acum ce facem?
Radu o privește lung, serios, aproape prea serios.
Apoi vine la ea și cade în genunchi.
Pentru mine nu contează, spune el, cum ne-am cunoscut. Dumneavoastră sau întâmplarea.
Te iubesc și vreau să fii soția mea. Pe bune. Fără confuzii.
Alina zâmbește ușurată.
Bine. Dar hai să cunoști familia. Să știi sunt complicați!
Și ai mei nu-s mai prejos. Plus o pisică isterică.
O să ne descurcăm!
Ies împreună din cameră.
În sufragerie îi așteaptă invitații și tocmai atunci intră pe ușă doctorul Rotaru cu fiul.
Înalt. Frumos. Cu buchetul de trandafiri.
Alina se uită la adevăratul Radu Rotaru.
Apoi la Radu al ei, palid de emoție, cu garoafele în mână.
Nu, își spune. Nu e acela.
Și izbucnește în râs de data asta sincer.
Tată, am să-ți spun o poveste. Lungă…
