Acum trei ani, m-am despărțit de soțul meu. În afară de băiețelul nostru, nu ne mai lega nimic. N-am fost deloc surprinsă când, la o lună după divorț, Doru și-a găsit o fată tânără. Acum trei luni, s-au căsătorit.
Sinceră să fiu, nu mă mai atinge cu nimic povestea lor. Dar ieri noapte, în visul meu, am primit de la ea un mesaj ciudat, parcă scris cu cerneală de stele, care m-a zăpăcit complet. Era ca și cum vorbea o voce dintr-o lume paralelă, zicându-mi să-l las în pace pe Doru, să nu-i mai cer bani, că oricum n-o să obțin nimic de acum înainte.
Ion, băiețelul meu, are cinci ani. Am stat acasă cât am fost în concediul maternal, iar Doru acoperea toate cheltuielile, ca și cum el ar fi fost un izvor nesecat undeva în pădurea amintirilor. Acum, muncesc doar pe jumătate de normă, pendulând între lumi, mereu în căutare de stabilitate.
Când ne-am despărțit, amândoi ne-am vândut apartamentul cu trei camere din Chișinău unul pentru el, altul pentru mine și copilul nostru. Doru plătește pensia alimentară, suma e decentă, niște lei moldovenești care parcă se scurg printre degetele timpului. Dar tot încerc să fiu pe picioarele mele, mă prezint la diferite interviuri, poate găsesc un post cu normă întreagă. Banii primiți îi dedic fiului meu: grădiniță, cluburi, jucării, mâncare. O mică parte merge pe facturi lumina, apa, gazul, toate zumzăind discret în universul propriului nostru cămin.
Ion vrea să meargă la judo, dar pentru asta e nevoie de încă ceva bani, iar noaptea, visele mele sunt pline de centuri colorate, săli goale și ecoul pașilor pe podeaua de tatami.
Vara aceasta, Doru mi-a trimis o sumă mai mare, cu condiția să-l duc pe Ion într-o excursie. Am fugit cu el la munte, în Carpați, și copilul a sărit, zburdând, ca și cum ar fi descoperit o poiană magică. Bucuria i se întindea pe chip ca razele la răsărit.
Oricât de departe am ajuns unul de celălalt, apreciez că Doru nu-l uită pe fiul nostru. Când mă prindea viața în vârtejul treburilor, îl lăsam des pe Ion cu el. Mergeau prin mall-uri sau se plimbau agale prin parcuri ori la cinema, doar că niciodată copilul nu i-a pășit pragul noii case o barieră de aer între două lumi.
Intuiam că motivul era Florina, noua lui soție. Nu m-a preocupat până când visul a adus acel mesaj, care încă răsună în gândurile mele.
Apoi, curajul ireal al visului Florina m-a sunat. Vocea ei părea să curgă ca o apă rece peste spinarea mea, acuzându-mă că nu am rușine, că Doru cheltuie aproape toți banii pe copil și pe mine. N-am tăcut. În vis, i-am spus totul lui Doru, iar el a izbucnit ca o furtună peste văi. Ar fi certat-o, spunându-i să nu se bage și să nu-i gestioneze banii.
Dar tot mă frământă teama că va reuși să-l convingă să scadă suma pensiei pentru Ion. Atunci, băiețelului meu i-ar lipsi multe bucurii.
În ceața visului, sper ca Doru să păstreze în inimă bunătatea, sinceritatea și omenia care cândva m-au făcut să-l iubesc, ca niște pietre rare pe fundul unui râu uitat.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
