„Dar el e autentic”
„Nastia, cum poți să o crești așa pe fetiță?” – îi tot repeta sora ei, Marina. „E fată, nu băiat!”
Anastasia și Marina erau două surori, amândouă măritate și cu copii. Anastasia avea o fată, Alice, și un băiat, iar Marina doar pe micuța ei, Larisa.
Se vedeau des, mai ales că Marina venea cu fetița în vizită la Anastasia, care locuia într-o casă frumoasă, cu curte îngrijită, unde puteau sta la pojar sau lăsa copiii să se joace. Marina trăia într-un bloc.
Ea era sigură că Larisa e mai deșteaptă, mai frumoasă și mai talentată decât Alice. Diferența dintre fete era de un an, Alice fiind mai mare.
„Nastia, iar Alice s-a urcat în copac! Ce mai e și asta?” – încerca Marina să-i schimbe părerea sorei despre educație.
„Și ce-i în asta?” – răspundea Anastasia. „E copil, trebuie să se dezvolte.”
„Dar nu să sară pe copaci! Astea-s de băieți, nu de fete!” – insista Marina, dar sora ei doar zâmbea.
Fetele erau prietene, poate că și Larisa ar fi vrut să se joace la fel de liber, dar mama ei o ținea sub aripa ei. Nu avea voie la nimic din ce făcea Alice.
Alice nu o invidia pe verișoara ei, deși Marina credea că ar fi trebuit. În copilărie și la școală, Alice trăia viața ei – sprintenă, mereu ocupată, făcând ce-i plăcea.
Era adevăratul „șef” printre copii, nu dădea înapoi niciodată, se urca în copaci, se bătea cu băieții, își apăra fratele mai mic și uneori chiar sărea gardul după mere. Nu prea se juca cu păpuși, nu o interesau pălăriile sau rochiile. Îi plăcea mai mult să stea cu tata în garaj, să se joace cu cheile, șuruburile – și să facă ordine acolo.
„Fata, nu-mi trebuie ordinea ta în garaj, că apoi nu mai găsesc nimic! Mai bine dă-mi cheia aia de 16.” – și ea îi întindea imediat unealta potrivită. Tata o lăuda, iar ea era mândră.
Larisa era exact pe dos. Îmbrăcată ca o păpușă, mereu cu rochii frumoase, ciorapi albi cu ciucuri și funde uriașe. Alice nu-i plăceau rochiile ei, pline de volane și dantele.
Și mereu auzeai pe Marina:
„Larișo, nu te duce în nisip, îți pătezi ciorapii! Nu sta la ușă, trage curentul! Nu lua jucăriile altora, sunt murdare! De ce ai luat mărul ăla, e plin de microbi?” – doar „nu” și „nu”.
Alice nu o înțelegea pe mătușa Marina și nu-i plăcea cum o creștea pe Larisa. Era prea multă restricție – nici nu era distractiv să se joace cu ea. Larisa nici măcar nu avea voie să iasă din curte.
„Unde te duci, Larișo? Acolo sunt câini și pisici murdare, băieții te pot supăra… Lasă că merge Alice, tu stai cu noi.” – și Alice îi părea rău de verișoara ei.
„Mătușă Marina, las-o pe Larisa să vină cu mine, n-o să-i facă nimeni rău!” – încerca ea să intervină.
Dar Marina o privea sever: „Nu, Larișoara mea nu iese din curte.”
La școală, Alice făcea atletism, juca volei, apoi a început și lupte. Mătușa Marina își smulgea părul când auzea ce face nepoata ei.
„Oare așa se cresc fetele?” – o tot întreba pe Anastasia.
„Las-o să facă ce vrea și să-și croiască drumul în viață.” – răspundea sora ei, apărând-o pe Alice.
În schimb, Larisa mergea la școala de muzică, la pian, apoi la dansuri. Mama a încercat s-o facă pictoriță, dar Larisa n-avea nici talent, nici chef – a renunțat repede.
În primul an de facultate, Alice l-a cunoscut pe Cătălin la sala de lupte. El venea și el acolo. Nu era vreun frumusețe, dar simpatic.
„Bună!” – s-a apropiat el. „Te-am observat, ești bună! Eu sunt Cătălin, iar tu ești Alice, am aflat deja despre tine.” – râdea sincer, cu ochii plini de viață.
Zâmbetul lui și energia l-au cucerit pe Alice. Se simțea în largul ei, de parcă se știau de ani de zile.
„Bună! Parcă nu te-am văzut la facultate.”
„Eu nu sunt la facultatea ta, lucrez ca mecanic auto și fac școala la seral.”
De atunci au început să se vadă. Mergeau împreună la antrenamente, se plimbau în parc, la filme. Aveau interese comune și se înțelegeau perfect.
„Mamă, tată, mâine vine și Cătălin cu mine. El deja m-a prezentat mamei lui. Acum vreau să vă cunoașteți.”
„Bine, veniți.” – au spus părinții.
Cătălin s-a înțeles imediat cu ei, mai ales cu tata. Au vorbit ore în șir despre mașini, garaj și mecanică. Lui tata îi plăcea că Cătălin era mecanic și învăța la școala auto.
Timpul a trecut. După doi ani de relație, Alice le-a spus părinților:
„Mamă, tată, vrem să ne mutăm împreună.”
Anastasia a fost împotrivă: „Fata mea, e prea devreme! Trebuie să te focusezi pe studii!”
Dar, spre surpriza ei, tata a fost de acord. Îi plăcea de Cătălin. Când veneau în vizită, stateau în garaj, repara
