Elena alerga pe străzile aglomerate ale Chișinăului spre apartamentul ei secundar, strângând volanul până i s-au albit degetele. Inima îi bătea cu putere de furie: vecinii se plânseseră din nou de fratele soțului ei, care transformase moștenirea ei într-un bordel. Dar ceea ce a aflat când a intrat în apartament a fost ca o lovitură de cuțit. Fratele soțului ei i-a dezvăluit adevărul îngrozitor despre infidelitatea acestuia, iar acum lumea ei se prăbușea. Elena stătea acum în fața unei alegeri care îi sfâșia inima: să ierte trădarea sau să înceapă o viață nouă.
— Elena, e fratele meu, nu are unde locui, — o convingea soțul ei, Adrian, când totul înceleuse. — S-a despărțit de Mariana, unde să se ducă?
— Nu vreau să-l primesc pe Dragoș în apartamentul bunicii, — obiecta ea ezitant.
— Nu va strica nimic, — insista Adrian. — Să meargă la părinți, nu-i așa?
— Și de ce nu? — se agăța ea de această idee.
— Omului îi sunt 45 de ani, e rușine să locuiască cu părinții, plus că are și viața lui, — Adrian o privea implorând.
— Bine, să stea, dar dacă vecinii se mai plâng, îl dau afară! — a cedat Elena după o tăcere îndelungată.
— O să fie totul în regulă! — Adrian se bucură, frecându-și mâinile.
Adrian avea planurile lui pentru apartament. Voia să-l folosească sub pretextul „ajutorului fratelui” pentru întâlniri cu amanta lui, despre care soția lui, de 34 de ani, nu bănuia nimic.
— Acum îl duc pe Dragoș, o să fie încântat! — exclamă Adrian, apucă cheile și ieși în grabă din casă.
— Se grăbește de parcă el se mută acolo, — râse Elena și se apucă de treburile ei.
Adrian s-a întors abia după trei ore. Elena, văzând luminile farurilor, alergă în curte.
— Unde ai umblat atâta? Voiam să te caut! — spuse ea pe un ton jucăuș.
— I-am arătat lui Dragoș apartamentul, — răspunse el evaziv, ascunzând motivul real.
— Dragoș măcar va plăti utilitățile? — întrebă Elena brusc.
Adrian ezită, privirea i se rătăci. Nu discutase asta cu fratele său.
— E cam jenant să ceri bani de la propriul frate, mai ales acum când trece prin momente grele, — spuse el mustrător. — Cheltuielile tot pe noi le cad, nu o să consume mult.
Elena, convinsă de argumentele lui, acceptă că ar fi nepoliticos să ceară bani unui rudă. Dar imediat ce Dragoș se mută, apartamentul se transformă în haos. Zi și noapte răsuna muzica, veneau oaspeți gălăgioși, se auzeau certuri și femei strigând. Vecinii au început să sune la poliție, dar agenții se limitau la amenzi, neputând să-l potolească pe chiriaș.
Dragoș s-a plâns fratelui său.
— Vecinii sunt insuportabili, — spuse el. — Noi stăm liniștiți, dar ei tot cheamă poliția. Fă ceva, altfel dacă sunt dat afară, nici tu nu vei mai putea veni aici, — glumi el.
— O să rezolv, dar tu încetează cu gălăgia, — răspunse Adrian. — Dacă află Elena, e sfârșitul!
— N-o să mai fac, — promisă Dragoș, dar în aceeași noapte vecinii au chemat din nou poliția.
Una dintre vecine, necăjindu-se, a aflat cine era proprietarul apartamentului și a găsit-o pe Elena pe rețelele sociale. A întrebat-o dacă știe ce se întâmplă și de vizitele poliției. Răspunsul Elenei a șocat-o: ea nu avea nicio idee.
O oră mai târziu, Elena izbucni în apartament, plină de furie.
— Bună! — rânji Dragoș deschizând ușa.
— Dragoș, vecinii se plâng de tine! — spuse ea înfundat. — Vreau să pleci imediat!
— Să pleci? — se miră el. — Scuză-mă, dar tu n-ai ținut cuvântul!
— Tu nu ai ținut cuvântul! — replică ea. — Ieși afară!
— A, da? Atunci ascultă ceva despre soțul tău! — spuse el cu răutate.
— Ce tot spui? — ea îngheță, privindu-l fix.
— Nu numai eu fac gălăgie aici, — rânji Dragoș. — Și Adrian e priceput.
— Ce vrei să spui? — glasul îi tremură.
— Aduce aici pe amanta lui, — trânti Dragoș. — De trei luni! Iar tu, cumnată, habar n-ai!
Știrea o lovi ca un trăsnet. Elena simți cum i se scurge pământul de sub picioare.
— Afară! — țipă ea arătând spre ușă.
— Și cu soțul tău ce vei face? — rânji Dragoș.
— Nu e treaba ta! — izbucni ea. — Dispari!
Dragoș, chicotind, și-a strâns lucrurile și a plecat în două zecimi. Elena rămase singură în apartamentul pustiit. Intrând înăuntru, nu-l mai recunoscu: niciun urmă din căldura bunicii. Pereți murdari, încărcături risipite, miros de tutun — totul striga despre înșelăciunea ei. Deschise larg ferestrele, încercând să alunge duhul trădării.
Acasă o aștepta o discuție grea cu Adrian. La început, a negat totul, dar presat, s-a prăbușit și a început să se roage de iertare. Elena l-a ascultat pe nemângâiat, dar în inima ei totul se hotărâse. Trădarea, minciunile și cinismul lui Adrian șterseseră ani de căsnicie. A cerut divorț și pensie alimentară, hotărâtă să nu mai lase pe nimeni să-i calce demnitatea.
Elena stătea în apartamentul gol, privind spre orașul nopțElena își dădu seama că, uneori, singura cale de a te găsi din nou este să pierzi tot ce credeai că te definește.
