Am 38 de ani, nu sunt măritată, nu am copii — și, știți ce? Mă simt absolut fericită. Nu am niciuna dintre problemele pe care le enumeră oamenii când aud despre starea mea civilă. Trăiesc într-un oraș mare, am o slujbă bună, un apartament și o mașină — toate le-am cumpărat singură, fără ajutor. Ba chiar le mai și ajut pe părinții mei, care trăiesc la sat. Partea amuzantă? Nimeni nu crede că am peste 28 de ani. Poate pentru că arăt mai tânără și am o viață lipsită de griji.
Mă numesc Ana-Maria, și mereu am știut ce vreau de la viață. După liceu, am mers la universitate, am studiat marketingul, apoi mi-am construit cariera. Acum sunt șefă de departament la o firmă mare. Munca e interesantă, îmi permite să călătoresc, să cunosc oameni, să învăț mereu ceva nou. Salariul mi-e de ajuns nu doar pentru trai, dar și pentru puțină lăbușală. Iubesc ceea ce fac, și poate de asta sunt mereu atât de veselă.
Apartamentul l-am cumpărat acum cinci ani — modern, cu geamuri mari, chiar în centru. L-am mobilat după gustul meu: luminoasă, cu mobilă comfortable și câteva tablouri aduse din călătorii. Mașina e mândria mea — nu e luxoasă, dar e de încredere, perfectă pentru oraș și pentru drumurile la părinții mei din sat. Acolo petrec deseori weekenduri, când vreau să scap de agitația urbană. Le ajut pe mama și tata cu treburile, le aduc cumpărături și, când e nevoie, repar ceva prin casă. Le face plăcere că vin, iar mie îmi place că le pot face viața mai ușoară.
Mulți mă întreabă de ce nu sunt măritată și de ce nu am copii. Unora li se pare ciudat, mai ales la vârsta mea. Dar eu nu simt că-mi lipsește ceva. Sunt deschisă către relații, dar nu mă grăbesc. Dacă voi întâlni pe cineva cu care voi vrea să-mi împart viața, minunat! Dacă nu, nu o să-mi fie milă de mine. Am prieteni, mergem la film, la concerte, facem chefuri acasă. Am și hobby-uri: fac yoga, pictez acuarele, și mai iau lecții de dans. Viața mea e atât de plină încât n-am timp să mă plictisesc.
Uneori oamenii cred că ascund ceva, că sunt nefericită pe undeva. Dar nu-i așa. Pur și simplu trăiesc așa cum vreau. Nu mă supun așteptărilor altora și nu mă mărit doar pentru că „așa se face”. Părinții mei au fost îngrijorați la început, mai ales mama. Visa la nepoți, dar, cu timpul, a înțeles că sunt fericită în felul meu. Acum glumește: „Ana-Maria, tu ești ca o vedetă — mereu tânără și liberă”.
Mai aud câte o mustrare: „La vârsta ta, e cam târziu pentru familie și copii”. Dar eu nu cred în acest „târziu”. Viața nu e un orar unde totul trebuie să meargă perfect. Am văzut femei care au născut după 40 de ani — și au fost mame minunate. Dacă voi vrea vreodată un copil, mă voi gândi atunci. Până atunci, sunt bine așa cum sunt. Mă bucur de libertatea de a călători când vreau, de a-mi petrece weekendurile cum am chef.
Tineretea mea, probabil, e un amestec de genet”Și dacă într-o zi voi simți că vreau o familie, voi ști că e alegerea mea, nu a societății.”
