Am 38 de ani, nu sunt căsătorită, nu am copii — și, știți ce? Mă simt complet fericită. Nu am niciuna din problemele despre care își fac griji oamenii când aud despre statutul meu. Locuiesc în Chișinău, am o slujbă bună, un apartament și o mașină pe care le-am cumpărat singură, fără ajutor. Mai mult, îi ajut pe părinții mei care trăiesc într-un sat din raionul Orhei. Și partea amuzantă — nimeni nu crede că am peste 30 de ani. Poate pentru că arăt mai tânără și trăiesc cu ușurință în suflet.
Mă numesc Ana-Maria și mereu am știut ce vreau de la viață. După liceu, am urmat facultatea de economie, apoi mi-am construit cariera. Acum sunt șefă de departament la o companie mare. Munca mea e interesantă, îmi permite să călătoresc, să cunosc oameni și să învăț mereu lucruri noi. Salariul mi se ajunge nu doar pentru trai, ci și pentru economii. Iubesc ceea ce fac, și probabil asta e unul din motivele pentru care sunt mereu bine dispusă.
Apartamentul l-am cumpărat acum cinci ani — modern, cu ferestre mari, în centru. L-am mobilat după gustul meu: multă lumină, mobilă primitoare, câteva tablouri aduse din călătorii. Mașina e mândria mea — nu luxoasă, dar sigură, perfectă pentru deplasări în oraș și drumurile la părinți în sat. Acolo petrec adesea weekendurile când vreau să scap de agitația urbană. Le ajut pe mama și tata cu treburile casnice, peau cumpărături, uneori repar ceva prin casă. Le face plăcere să vin, iar mie îmi place să le fac viața puțin mai ușoară.
Mulți mă întreabă de ce nu sunt căsătorită și fără copii. Unora li se pare ciudat, mai ales la vârsta mea. Dar eu nu simt că îmi lipsește ceva. Sunt deschisă la relații, dar nu mă grăbesc. Dacă voi întâlni pe cineva cu care voi vrea să împart viața — minunat. Dacă nu, nu mă voi supăra. Am prieteni cu care merg la film, la concerte, la petreceri. Am hobby-uri: practic yoga, pictez cu acuarele, iau ocazional lecții de dans. Viața mea e atât de plină încât nu am timp să mă plictisesc.
Uneori lumea crede că ascund ceva, că am necazuri tăinuite. Dar nu e așa. Eu pur și simplu trăiesc așa cum îmi place. Nu vreau să mă conformez așteptărilor altora sau să mă căsătoresc doar pentru că „așa se cade”. Părinții mei au avut inițial îngrijorări, mai ales mama, care visa la nepoți. Dar cu timpul au înțeles că sunt fericită în felul meu. Acum mama glumește: „Ana-Maria, tu ești ca o actriță — mereu tânără și liberă.”
Uneori aud reproșuri de la cunoștințe: „La vârsta ta e deja târziu să te gândești la familie și copii.” Dar eu nu cred în acest „târziu”. Viața nu e un orar în care totul trebuie să meargă după plan. Am văzut femei care au născut după 40 de ani și au fost măminile minunate. Dacă voi dori vreodată un copil, mă voi gândi atunci. Până atunci, sunt fericită așa cum sunt. Mă bucur de libertate, de posibilitatea de a călători când vreau, de a-mi petrece weekendurile cum doresc.
Tinerețea mea aparentă e probabil un mix între genetica și stilul de viață. Am grijă de mine: fac sport, mănâncă sănătos, îmi îngrijesc pielea. Dar cel mai important e starea interioară. Nu las stresul să-mi strică dispoziția. Dacă ceva nu merge, caut soluții în loc să mă plâng. Poate de aceea oamenii cred că am 30 de ani? Râd când aud asta și răspund: „Pentru că trăiesc cu ușurință!”
Părinții sunt sprijinul meu cel mare. Sunt mândri că am realizat totul singură. Încerc să-i vizitez cât mai des, le aduc cadouri, îi ajut cu reparații, le plătesc facturile. Mama mereu gătește găluștele mele preferate, iar tata povestește amintiri din tinerețe. Aceste clipe sunt prețioase. Sunt recunoscătoare că îi am și doresc să fie sănătoși cât mai mult timp.
Ce va fi mai departe? Nu știu, și asta nu mă sperie. Visul meu e să plec într-o călătorie mare — poate în Italia sau Japonia. Vreau să mă dezvolt profesionVreau să cred că orice ar aduce viitorul, fericirea mea va rămâne o alegere, nu un accident al sorții.
