Am 45 de ani. Și nu mai primesc musafiri acasă Unii oameni când vin la cineva uită că sunt oaspeți. Se poartă nepoliticos, dau sfaturi nesolicitate și nu se grăbesc să plece acasă. Cândva eram foarte ospitalieră, dar repede mi-am schimbat atitudinea. După ce am trecut de pragul de 40 de ani, am încetat să mai invit oameni acasă. La ce bun? Doar mă stresează astfel de musafiri. Ultima aniversare am sărbătorit-o la un restaurant. Mi-a plăcut enorm – de acum așa voi face mereu. Iată motivele mele. Organizarea unei petreceri acasă este costisitoare. Pentru o simplă cină trebuie să cheltui o sumă considerabilă. Iar dacă e vorba de o masă festivă, prețul e și mai mare. Musafirii vin cu cadouri simbolice – la urma urmei, vremurile sunt grele. Apoi stau până târziu în noapte. Eu vreau să mă relaxez, nu să spăl munți de vase și să fac curat. Nu aștept pe nimeni între pereții apartamentului meu. Gătesc și fac curat când am chef. După petrecerile de sărbători mă simțeam mereu obosită și deprimată. Acum, după sărbători, am timp să fac o baie și să mă culc devreme. Am mult timp liber și îl folosesc așa cum vreau. Prietenii pot veni la un ceai, dar nu îmi fac griji dacă nu am prăjituri în casă. Acum spun ce gândesc. Dacă vreau liniște, le arăt ușa. Poate nu dă bine, dar nu mă mai interesează. Pe primul loc este confortul meu. Cel mai uimitor e că cei care merg cu plăcere în vizită la alții nu invită niciodată lumea la ei acasă. E mai ușor să se distreze pe la alții, fără să piardă timp cu ordine și gătit. Primești musafiri? Te consideri o persoană ospitalieră?

Am 45 de ani. Și nu mai primesc oaspeți la mine acasă.

Unii oameni, când intră în casa cuiva, uită că sunt oaspeți. Sunt lipsiți de respect, dau sfaturi nesolicitate și nu se grăbesc să plece spre casă.

Pe vremuri, eram foarte primitoare, dar mi-am schimbat rapid părerea. După ce am trecut pragul de patruzeci de ani, am încetat să mai invit musafiri. De ce să mă complic? Este obositor să ai așa oaspeți.

Ultima dată mi-am sărbătorit ziua de naștere la un restaurant din Chișinău. Mi-a plăcut atât de mult încât de acum înainte așa voi proceda mereu. Lasă-mă să-ți explic de ce.

Să organizezi o petrecere acasă este costisitor. Chiar și pentru o cină obișnuită trebuie să scoți din buzunar o sumă serioasă de lei. Dacă se apropie vreun prilej festiv, suma se dublează. Musafirii vin cu daruri modeste, căci vremurile sunt grele pentru toți. Rămân apoi până târziu în noapte, iar eu visez doar să mă odihnesc, nu să spăl munți de vase și să fac curățenie.

Nu mai aștept pe nimeni în apartamentul meu. Fac ordine și gătesc când îmi vine mie bine. Altădată, după sărbătorile petrecute acasă, eram sfârșită de oboseală și cu inima apăsată. Acum, după sărbători, am timp să fac o baie relaxantă și să mă culc devreme.

Am mai mult timp liber și îl folosesc cum vreau. Prietenele mele pot veni pe la mine la un ceai, dar nu mă frământ dacă nu am ceva deosebit pe masă. Spun deschis ce simt. Dacă am nevoie de liniște, arăt ușa fără jenă. Poate nu e cel mai frumos lucru, dar nu mă mai interesează. Pun pe primul loc liniștea mea.

Ceea ce mă uimește cel mai mult este că aceia care umblă cu plăcere pe la alții, aproape niciodată nu-și deschid ușa pentru musafiri. E mai ușor să se distreze în casa altuia, fără să piardă timp cu gătitul sau curățenia.

Tu mai primești oaspeți? Te consideri o gazdă bună?

Am învățat că e important să pui pe primul loc propriul confort și echilibru. Uneori, să spui nu, înseamnă să ai grijă de tine.