Am 45 de ani și nu mai primesc oaspeţi în căminul meu. Uneori, oamenii uită că atunci când trec pragul altei locuinţe devin doar vizitatori și, în loc să fie politicoşi, dau ordine şi nu par nerăbdători să plece.
Când eram mai tânăr, eram un gazdă deschisă, dar de când am trecut de patruzeci de ani am renunţat la invitaţi. De ce să mai încarc viaţa cu astfel de neplăceri? E obositor să ai mereu oaspeţi în casă.
Ultimul meu aniversar l-am sărbătorit la un restaurant din Bucureşti. M-a încântat atmosfera şi mâncarea de acum încolo îmi voi face obișnuinţa să sărbătoresc în oraş. Încerc să explic acum motivele.
A organiza o petrecere acasă nu e ieftin. Pentru o cină simplă trebuia să scurg o sumă considerabilă de lei. Şi dacă vrei să pregăteşti un bal de Crăciun, costurile cresc şi mai mult. Oaspeţii vin cu daruri modeste, căci vremurile sunt grele, şi apoi rămân până târziu în noapte. Eu vreau să mă relaxez, nu să am un munte de vase de spălat şi de curăţat.
Stau singur în apartamentul meu, nu aştept pe nimeni. Curăţ şi gătesc când îmi bate cheful. În trecut, după sărbătorile de iarnă, eram obosit şi cufundat în tristeţe. Acum, după Crăciun, îmi iau timp să fac un duş cald şi să mă culc devreme.
Am mult timp liber şi îl folosesc cum cred eu că e potrivit. Prietenii pot veni să bem ceai, iar eu nu mă îngrijorez dacă nu am prăjituri de casă. Pot să îmi exprim gândurile fără reţineri. Când vreau să mă retrag, mă uit spre uşă şi plec. Poate nu pare frumos, dar nu mai am timp să mă gândesc la aparenţe; binele meu este pe primul loc.
Cel mai surprinzător este că cei care le place să pătrundă în casele altora nu invită niciodată pe nimeni în a lor. Pentru ei este mai uşor să deservească pe altcineva, fără să piardă timp la curăţenie şi gătit.
Îţi primeşti cu bucurie oaspeţii? Te consideri o persoană ospitalieră?
