Am 60 de ani. Nu mai aștept prieteni sau rude la mine acasă.
Am ajuns la 60 de ani și nu mai țin să primesc în casa mea nici prieteni, nici rude. Mulți dintre cei dragi cred că sunt prea mândră sau că mă izolez, dar, sincer, părerea celorlalți nu mă mai preocupă.
Cel mai mare motiv pentru care am încetat să primesc musafiri este comoditatea. Grija pentru casă ajunsese să mă obosească peste măsură. Nu doar că trebuia să fie ordine peste tot, dar trebuia să mă și gândesc cu ce să-i servesc. Acum nu mai am nici bani, nici chef pentru astfel de pregătiri. Se poate vorbi liniștit la o terasă sau într-o cafenea, la o cafea. De ce trebuie să stăm mereu între patru pereți?
Un alt motiv este energia negativă. Nu toată lumea vine cu sufletul curat în vizită. De ce să îmi încarc sufletul și casa cu grijile, necazurile sau supărările altora? După fiecare vizită mă simțeam istovită, apăsată, fără vlagă. Nu am mai vrut să-mi sacrific liniștea. De când nu mai deschid ușa oricui, au dispărut și insomniile și coșmarurile.
Sunt la pensie și zilele se pot lungi plictisitor acasă. Exact de aceea vreau să ies, să văd locuri noi, să mă eliberez de griji, nu să stau să primesc oameni. După ce pleacă, rămân cu dezordinea și stresul gândurilor dacă au fost sau nu mulțumiți de felul în care i-am primit.
Chișinău, ca și oricare alt oraș din Moldova, e plin de locuri unde te poți simți bine. Astăzi nu mai e nevoie să sărbătorești zile de naștere sau onomastice în sufragerie. Aș vrea să mă bucur de anii aceștia, nu să pierd vremea alergând cu mătura sau laveta.
Casa mea a devenit universul meu mic. În el nu mai intră decât cine-mi face cu adevărat bine. Mulți m-ar numi antipatică sau sălbatică, dar nu este deloc așa.
Poate că mulți nu mă vor înțelege, dar viața m-a învățat că sufletul tău și liniștea ta sunt mai importante decât orice conveniență. Este important să știi când să pui pe primul loc propria fericire și să îți oferi libertatea de a trăi după bunul plac.
