Un soț sever ține toată familia într-o strânsoare de fier ca un brânzet bine presat la stână. Dar cel mai mult are de suferit soția lui, sărmana femeie. Când cineva stă prea mult sub presiunea unui membru din familie, începe să creadă că așa e normal, ca și cum pâinea cu sare ar fi tot festinul de pe lume. Însă totul se schimbă brusc când femeia realizează că bărbatul ei nu este chiar atât de drept pe cât pretinde.
Astăzi, eroina noastră, Ancuța, a văzut multe într-o viață de familie nu tocmai roz. Dar sigur va fi bine până la urmă sfaturile voastre o vor ajuta să tragă la liman din buclucul în care a nimerit.
Un soț pornit pe exigență.
Soțul meu, Gheorghe, e tare strict și pretențios. El e capul familiei decide tot ce e important, de la ce mâncăm la cine dă cu mopul în sufragerie. Îi place să fie șeful și nu face niciun pas înapoi. Totul trebuie să fie cum vrea el. Știam de firea lui de dinainte de nuntă așa era datina la noi, părinții hotărau; romantism nu prea, mai mult tradiție.
Eu, cu suflet mare și încredere-n oameni, i-am dat crezare lui Gheorghe din prima. Numai că, încet-încet, s-a transformat din soț în jupân. El aduce bani în casă (leu cu leu, ca în Moldova), iar mie mi-a dat de lucru la bucătărie, nu la birou. Casa să fie mereu curată, miros de sarmale, masa așezată frumos și el să se simtă ca la hotel, numai că fără chelneri.
Să-i dovedesc dragostea, trebuia să-i fac și un copil un fiu, evident. Deși am încercat, nu s-a lipit sarcina de mine. Nici cu sănătatea nu aveam probleme. Am umblat pe la doctori, pe la specialiști, pe la doftori din sat, tot fără rezultate.
Când deja mă resemnasem, într-o dimineață de neuitat, m-am simțit rău. Gheorghe plecase la serviciu devreme și, ca de obicei, era cu nervii încordați. Pe mine mă aștepta curățenia.
Din obișnuință, am făcut testul de sarcină, chiar dacă nu speram nimic. Dar, de data asta, două dungi au apărut ca o minune: “Iaca, o minune pe capul meu!” Furia și emoția m-au cam furat ce să fac, pe cine să anunț? Copilul meu va fi cel mai norocos din sat! m-am gândit. Am tras pe mine rochia de duminică și am pornit să-l fac fericit pe Gheorghe.
Nici nu am sunat-o pe mama, primul gând era să-i spun lui Gheorghe! În cinci minute eram în taxi, cu direcția spre serviciul lui din Chișinău. El trebuia să fi ajuns deja la birou. Am vrut să-i spun secretarei să nu mă anunțe și să-i fac o surpriză. Dar fata nu era la recepție.
Nemaiîntâlnind pe nimeni pe hol, am deschis ușa de la biroul lui Gheorghe. Șoc și groază! Pe biroul lui, secretara, jumătate dezbrăcată ca la mare la Costinești, iar Gheorghe era ocupat nu cu hârtii, ci cu secretara.
Scuze că vă deranjez! am zis și-am fugit cât am putut. Am urcat în taxi și-am plecat direct la părinții mei, acasă în Fălești. Mă măcina gândul că nici ei nu mă vor crede.
Mama plângea, mai ales că m-am făcut și eu, în sfârșit, gravidă, iar copilul parcă nici nu se mai potrivea. Tata, să se facă roșu de nervi.
Dacă Gheorghe spune că inventez, n-am nicio dovadă. De divorț nici nu poate fi vorba fără probe. Parcă-i o capcană. Încerc să mă țin tare și să nu afectez bebelușul. Dar ce o să fie de noi?
Sfaturile redactorului.
Nu mereu severitatea soțului aduce numai necazuri în familie. E greu să dai sfaturi într-o situație ca asta. Când tradițiile sunt legate de biserică, e greu pentru tinerii să-și facă drum. Ancuța a ajuns o adevărată ostatică. Cine știe cum se va termina povestea! Ea nu e vinovată de nimic și nici nu trebuie să se simtă. Important e să nu te lași și să nu pierzi speranța!
Ți s-a întâmplat ceva similar? Poate ai un sfat bun sau știi ce e de făcut pentru Ancuța? Scrie în comentarii îți mulțumim!
