Un soț sever și-a ținut toată familia într-o mână de fier, ca și cum ar fi condus o brigadă de muncitori pe șantierul de la Bălți. Dar, de fapt, cel mai mult a avut de suferit nevasta lui. Când cineva stă mult timp sub presiunea unui membru al familiei, începe să creadă că așa-i normal. Dar totul se dă peste cap când femeia descoperă că nici soțul nu-i chiar ceea ce pretinde
Eroina noastră de azi a avut destule de tras în viața ei de familie. Dar, stați liniștiți, va fi cu siguranță bine. Sfaturile și comentariile voastre îi vor da curaj să treacă peste belele.
Soțul un om aspru și plin de pretenții
Badea Vasile, bărbatul meu, e sever de parcă ar fi căpitan la jandarmerie. El conduce familia și ia toate deciziile importante, de la ce mâncăm, până la ce culoare să pun la perdeluțe. E obișnuit să fie lider și nu cedează niciodată totul trebuie să fie cum zice și să nu cumva să ieși din cuvântul lui. Știam de caracterul lui și înainte de nuntă, dar la noi, părinții au hotărât soarta. Așa era tradiția pe la Chișinău.
Eu, născută cu inimă mare și minte deschisă, l-am crezut pe Vasile din prima. Numai că, încet-încet, m-am trezit că nu mai eram nevasta lui, ci robul lui. El ne ține material nu ne lipsește nimic și mă vrea acasă, să nu lucrez niciunde. Își dorește locuință curată, masa pusă, borș preparat cu dragoste și mămăliguță la fix.
Ca să-i demonstrez amorul, trebuia să-i dăruiesc un băiat. Oricât m-am străduit, nu s-a prins nimic. De sănătate n-am dus lipsă, am fost la zeci de doctori, toate analizele bune nimic! Ba chiar mă obișnuisem cu gândul că n-o să se întâmple.
Dar într-o dimineață groaznică de altfel m-am trezit cu capul greu. Vasile plecase deja la serviciu, nervos ca de obicei, iar eu trebuia să fac curățenia. Din reflex, am luat testul de sarcină, deși nu speram la nimic. Și minune: două liniuțe! Aveam emoții de parcă jucam la loto, nu știa ce să fac mai întâi. Copilul meu o să fie cel mai norocos! mi-a trecut prin cap.
M-am îmbrăcat rapid să-i dau vestea bună lui Vasile. Nici mama n-am sunat, întâi trebuia să-i spun soțului! În cinci minute eram în taxi, pe drum spre serviciul lui. Se presupunea că secretara nu mă anunță și-l iau prin surprindere. Dar fata nu era la birou.
Nu am întâlnit niciun om pe holuri, așa că m-am dus direct la biroul lui Vasile și am deschis ușa Șoc și groază! Pe birou, era secretara jumătate dezbrăcată iar Vasile lucra intens la probleme administrative.
Scuzați deranjul! am spus și am ieșit val-vârtej. Am sărit în taxi și direct la ai mei. În sufletul meu, totuși, mă temeam că nici ei nu vor fi de partea mea.
Mama, săraca, plângea că în sfârșit sunt însărcinată, dar cu ce preț iar tata fierbea de nervi.
Dacă Vasile zicea că am inventat totul, nu aveam dovezi. Cum să cer divorț fără dovezi? E ca și cum m-aș arunca singură în capcană. Încerc să mă țin tare, să nu afectez copilul, dar ce ne așteaptă pe noi?
Sfat editorial
Nu mereu severitatea soțului aduce belele în familie, dar să dai sfaturi într-o situație ca asta e ca și cum ai încerca să repari o Dacie pe întuneric. Când tradițiile sunt puse pe religie, tinerii pot doar să viseze la viața lor perfectă. În povestea asta, fata e o adevărată ostatică. Nimeni nu știe ce-o să urmeze, dar vina nu e a ei și asta e vital. Să nu capituleze și să nu piardă speranța ăsta-i secretul!
Ați trecut prin ceva similar? Aveți vreun sfat pentru eroina noastră? Povestiți-ne și lăsați un comentariu poate, poate îi dați o rază de lumină!
