Am auzit discuţia soţului cu mama lui şi am înţeles de ce sa căsătorit cu mine în realitate
Andrei, nu ai văzut dosarul albastru cu actele? Îmi amintesc că lam lăsat pe noptişor, iar acum acolo stau doar revistele tale.
Ilinca răsfoia nervos o grămadă de hârtii în hol, aruncând periodic o privire la ceas. Mai rămâneau doar patruzeci de minute până la şedinţa importantă, iar blocajele din centrul Bucureştiului se transformau deja în şiruri roşii, ca nişte şerpi, pe hărţi. Urma timpului îi era dușmănoasă. De cincisprezece ani, lucrând ca director financiar al unei firme de construcţii, punctualitatea era a doua ei fire, însuşită ca un ecou din copilărie.
Andrei ieşi din bucătărie, mestecând o sandviş cu şuncă. Îmbrăcânduse în pijamaua de catifea albastră pe care Ilinca io dăduse de ziua lui moale, închisă la culoare, care îi evidenţia ochii albaştri ca cerul. La treizecidoi de ani arăta impecabil: fit, cu un tuns modern. Alături de el, Ilinca, care în luna trecută sărbătorise patruzecişitrei de ani, se simţea uneori ca un felinar stins, în ciuda cremelor scumpe, ale tratamentelor cosmetice şi a sesiunilor de fitness.
Lenuta, de ce intri în panică? îi zâmbi blând Andrei și se apropie de ea, şters neglijent firimiturile de sub bărbie. Lam pus pe raftul dulapului ca să nu se învechească. Ştii că îmi place ordinea. Acum îl aduc.
Cu o energie copilărească se repezi la dulap şi, în câteva secunde, îi întinse dosarul pierdut.
Mulţumesc, dragule! Ilinca îi sărţi pe obraz, cu un parfum de aftershave. Ce aş face fără tine? Bine, plec. Cena e în frigider, încălzeşti, eu vin la audit.
Spor la treabă, regina mea! strigă el, în timp ce ea ieşea pe scară.
Coborând în lift, Ilinca zâmbea la reflexia din oglindă. Ce noroc! Însă trei ani în urmă, după un divorţ plin de praf şi lacrimi, nu sa gândit niciodată la o nouă iubire. Şi apoi a apărut Andrei: tânăr, ambiţios, nu era un star al firmelor auto, dar era grijuliu, îi oferea flori fără motiv, mic dejun în pat, complimente. Prietenele bârfeau că e un căsătorie de convenienţă, că el vrea apartamentul, că ea e doar o păpuşă cu bani. Ilinca tot şoptea: nu poţi şterge scânteia din ochi, nu poţi juca de trei ani în şir.
Sese în Dacia Logan, aruncă dosarul pe scaunul din faţă şi porneşte motorul. Privirea îi cade pe bancheta din spate: un sac cu haine pentru curăţare, uitat aseară, şi în buzunarul hainei, al doilea telefon cel de serviciu, pe care auditorii trebuiau să îl sune.
Doamne! exclama ea.
Trebuia să oprească mașina, să se întoarcă. Liftul, cumva, se mişca încet ca un melc. Ilinca deschise ușa cu cheia, încercând să nu zgomote, să nu-l deranjeze pe Andrei, care se pregătea să lucreze la laptop.
Intră în hol şi auzi vocea soţului. Răspundea din sufragerie, ridicat, cu o intensitate care părea să străpungă pereţii.
Mamă, lasăte! Am spus că totul e pe plan! tonul lui Andrei era iritat, nu chiar dulce cum fusese cu cinci minute în urmă.
Ilinca se opri, cu mâna pe umeraş. Vocea era străină, alienă. Ştia că e greşit să asculţi, dar picioarele îi erau lipite de podea.
Ce vrea ea acolo? continua Andrei. Mamă, mă auzi? Nu sunt prost. Trei ani am suportat bătrâna ca să nu scap de casa de la Țării Argintului.
Inima îi bătu ca o bila de gheaţă. Bătrâna? Vorbea el despre ea?
Da, mamă, mai rezist un pic! râse Andrei, cu un râs ce îi strângea gura. Nute vezi cum e treaba? Numai răsplătesc cum zicea el.
Ilinca îşi acoperi gura, lacrimile io curgeau, machiajul se curgea pe obraji. Vroia să sară în cameră, să-l lovească, să-l alunge. Dar o forţă rece, crudă, o ţinea pe loc. Trebuia să asculte până la capăt, să afle adevărul.
Dar, mamă, totul va fi compensat, schimbă Andrei tonul, visător. Ieri a spus că vrea să-mi transfere casa din Pădurea Argintie. Un cadou de aniversare. Crezi ce vale? Am sunat deja la agentul imobiliar, am aflat preţul. Dacă vindem, nevom lua şi un apartament în centru, iar eu voi avea bani de afacere şi încă ceva să ne ducem departe. Iar Len Ce face Len? Va plânge, se va linişti. E o femeie tare, va lucra din nou.
Cuvintele lui se înnodau, căutând scuze:
Îţi aduci aminte când la jubileul tău, a vorbit de maioneză, colesterol? Era o aristocrată, a zis că o urăsc când mă învaţă cum să cresc.
Ilinca se aplecă pe perete, căzu pe genunchi. Trei ani de minciuni. Fiecare te iubesc, fiecare îmbrăţişare, fiecare buchet era doar o investiţie. El aştepta un jackpot: casa de la tată, în valoare de milioane de lei, pe care voia să o pună pe numele lui, să se simtă stăpân, nu simplu păsăroi. Ce prostă!
Gata, mamă, spuse Andrei. Ea se va întoarce, va uita ceva în nori. Voi suna diseară, când adoarme. Te iubesc. Eşti singura femeie pentru care aș da tot.
Sunetele de paşi dinspre bucătărie se auziră. Ilinca, cu voinţa strânsă în pumni, se strecură în tăcere şi închise ușa în spate.
În hol, se sprijină de perete, frigul îi pătrunde în spate. Inima îi bate în gât, ca nişte pietre fine. Trebuia să acţioneze. Săse întoarcă? Săfacă scandal? El ar începe să mintă, să pretindă că totul a fost o glumă, să nege orice. Nu. Cu oameni ca el, nu poţi reacţiona din emoţie.
Îşi şterse faţa cu mâna hainelor scumpe. Era director financiar, ştia să calculeze, să planifice, să lovească când adversarul nu se aşteaptă. El vrea joc? El va primi jocul.
Coborî în lift, urcă în maşină şi se uită în oglinda retrovizoarelor. Ochi roşii, machiajul curgea. Bătrâna şopti ea. Trei ani. Andrei Vom vedea cine rezistă.
Nui fu la birou. Sună secretara, spune că se simte rău, cere să fie amânată şedinţa. Pleacă la o cafenea modestă de la marginea oraşului, unde nimeni nu o poate urmări. Avea nevoie de plan.
Se întoarse acasă seara, cu sacii de cumpărături, zâmbetul de serviciu ce îi cerea mult efort.
Andrei o aştepta în hol, voia să o sărute. Ilinca se ţinu cu greu, nuşi dăduse voie să respire. Îi puse obrazul la distanţă, evitând mirosul său de parfum scump, pe care-o cumpăra.
Obosită, drăguţă? întrebă el cu grijă, luând sacii. Am făcut cina. Paste cu fructe de mare, cum îţi place.
Mulţumesc, dragule, răspunse ea cu glas uscat, dar calm. Capul îmi explodează. La serviciu e un haos.
La cină o privea cum toarnă salată, cum toarnă vin, cum îşi aruncă privirea sinceră. În mintea ei răsuna: Trebuie să plătesc toxicitatea.
Andrei, începu ea, rotinduse cu paharul. Mam gândit mult la noi.
Andrei se încordă uşor, dar Ilinca vedea în ochii lui o umbră de frică.
La ce te referi, drăgălaş?
La casa din Pădurea Argintie. Îţi aduci aminte?
Faţa lui Andrei se linişti, dar în ochi se aprindea o scânteie vicleană, pe care o ascundea sub mască.
Îmi amintesc, desigur. Dar nuam nevoie de nimic de la tine. Important e că suntem împreună.
Mincinos, gândi Ilinca.
Înţeleg, spuse ea, zâmbind. Dar vreau să fac ceva semnificativ pentru tine. Vreau să-ţi transfer proprietatea să te simţi în siguranţă.
Andrei se clătină pe scaun, cu furculiţa aproape că ia căzut.
E un pas serios Eşti sigură? Poate nu trebuie să ne grăbim.
Sunt sigură. Tu eşti soţul meu, stâlpul meu. Şi mama ta nu va avea nimic de făcut? Poate o invităm la prânz în weekend, să sărbătorim decizia mea. Vreau să ştie că te apreciez.
Mama? radiază Andrei. Desigur! Ea te iubeşte, îţi spune mereu: Ce femeie înţeleaptă e Ilinca!.
Ilinca coborî privirea, ascunzând un zâmbet săltăreţ.
Perfect, să vină sâmbătă. Voi pregăti ceva special.
Următoarele trei zile sînt devenit un chin meticulos. Trebuia să doarmă în acelaşi pat, să suporte atingerea lui, să asculte bâlbâielile lui. Dar scopul îi dădea putere. Consultase un avocat, ştia ce să facă.
Sâmbătă, Tamara Petrovna, mama lui Andrei, sosise cu o paradă. Pe ea o bluză cu volane şi o broşă masivă, pe care Ilinca o vazuse doar la evenimente majore. Ştiuse că era o mamă aşteptată.
Ilinca, copilă, ce frumoasă eşti! exclamă ea la poartă, privind spre nora ei. Lucrezi mult, nu te îngrijeşti. Andrei zice că vrei să ne surprinzi?
Vă rog să intraţi, spuse Ilinca, invitând oaspeţii la masă.
Masa era fastuoasă: raţă la cuptor, salate, caviari, vin scump. Andrei se agita, dar Ilinca îl privea cum se nelinişteşte. Aştepta felul principal: discuţia despre imobiliare.
După aperitive, Andrei turnă vinul în pahare, iar Ilinca lovi cu furculiţa cristalele, cerând atenţia.
Dragi, începu ea solemn. Mam adunat azi nu fără rost. Sunteţi familia mea. Vreau să vă împărtăşesc planurile mele.
Andrei şi Tamara se uitau la ea ca iepurii la un şarpe.
Ştiţi că am o casă în Pădurea Argintie, continuă Ilinca, bucurânduse de moment. Şi am vorbit cu Andrei să o transferăm.
Da, da, Ilinca, o decizie foarte înţeleaptă, exclamă Tamara. Bărbatul trebuie să se simtă proprietar, asta întăreşte căsnicia.
Sunt de acord, adăugă Ilinca. De aceea mam întâlnit dimineaţa cu notarul.
Andrei se îngrăşă înainte, ochii îi străluceau de lăcomie.
Şi? ceru el.
Am înţeles un lucru important, făcu Ilinca o pauză teatrală. În vremurile noastre instabile nu poţi pune toate ouăle întrun singur coş. Aşa că am decis să nu doar să transfer casa, ci să fiu mult mai prevăzătoare.
Cum aşa? întrebă el, cu un zâmbet care începea să dispară.
Am vândut casa. Azi dimineaţă. Tranzacţia e încheiată, banii transferaţi.
În cameră se lăsă o tăcere atât de groasă că se auzea ceasul din coridor. Tamara deschise gura, o închise, apoi deschise din nou.
Vândut? întrebă Andrei, cu glasul tremurând. Dar Cum? Fără mine? Neam înţeles Tu spui
Am spus că mă voi ocupa de acte, răspunse Ilinca, clipind inocent. Sa ivit un cumpărător foarte avantajos, a oferit dublu, dar cu condiţia: tranzacţia să se încheie acum. Nu am putut lăsa o şansă aşa.
Şi banii? întrebă Tamara, uitânduse de rolul de mamă dragă.
Banii! Ilinca zâmbi larg. Ii-am trimis la un fond de caritate pentru femei victime ale violenţei domestice. Toată suma!
Un şopt de pahar spart ruşi tăcerea. Andrei sări în picioare, răsturnând scaunul. Vinul curgea pe faţa de masă ca o pată de sânge.
Ce ai făcut? ţipă el, faţa înroșită de furie. Cum îţi permiţi să dai banii mei la un fond? Casa mea! Țiam promis!
Ale mele? Ilinca nu mai zâmbea. Chipul îi deveni dur ca piatra. De când proprietatea pe care ala moștenitÎn acea clipă, cu ochii scânteind de hotărâre, Ilinca strânse cheia de la ușa din spatele ei și, fără să privească înapoi, închise ușa, lăsândul pe Andrei și pe Tamara să se afunde în ecoul propriilor lor minciuni.
