Îmi aduc aminte, de multă vreme, când în satul meu de lângă Iași trăia o familie cu certuri ce păreau să nu se sfârșească niciodată.
Ce faci săţi hrăneşti bărbatul așa, fără niciun pic de conştiinţă! strigă Antonia Ionescu, mama soacrei. Mai întâi miai rupt fiul cel iubit din inimă, şi acum vrei sămi ridici de pe pământ şi pe soțul!
Pentru ce îmi trebuie el? replică Nicolae Andrei, cu glas amar. Eu aș vrea sămi pot procura un soţ şi sămi cresc copiii!
Dar nuţi place cum gătesc eu? îl provocă Antonia.
Îmi place, dar patruzeci de ani de aceeași mâncare au săturat! murmură Nicolae, ridicând din sprâncene. Dacă tot găteşti, poţi sămi arăţi o carte de bucate!
Îţi voi deschide așa de tare un manual, că vei crede că e alfabetul! răspunde ea, cu ochii încăpățânaţi. Îţi aduci aminte de gustul de la Gălă?
Ah, da, am încercat! se înclină Nicolae cu un zâmbet forțat. Trebuie să ştiu cum îţi hrăneşti pe fiul şi nepoţii tăi!
Aţi aflat? V-a plăcut? Şi acum trebuie să certăm cu nevastăltă? se aruncă Antonia asupra lui. Poate ar fi trebuit săţi cureţi oale în loc săţi cerţi!
Ar fi trebuit să încerc altă gătire! îşi învăluie Nicolae cu vorbe mari. Poate că există şi o mâncare cu miere şi nectar!
Cinear fi? întreabă Antonia, ridicând sprânceana.
Tu nu ştii nimic din arta culinară! răspunde el. Deaici nu mă iau la colegele tale de sărbători să nu mă înfometez! Nu mă bagi la prieteni ca să nu mă hrănească! Nu merg la cantină, că mă înfrânge stomacul! Dar mâncarea nevestei tale e fereastra spre bucătăria de lux!
Îţi voi arăta eu o bucătărie de înaltă clasă! amenință Antonia, cu glas de vrăjitoare. Te voi da la pod, să mănânci pâine și apă fără sare!
De ce mă ameninţi? strigă Nicolae supărat. Eu voi pleca, îţi voi da drumul, mă voi alătura fiului! jură el, că va rosti și în sat că a fugit deta.
Antonia chicoti: Ava pleca! şi spuse că Gălă îl aşteaptă cu nerăbdare. Ea a venit la mine ca să nuţi lasă acces la frigider! Nuavem bani să te ținem pe tine și peal tău! Aşa că stai liniștit și nu mai vorbi.
Eu vorbesc! replică Nicolae hotărât. Ea a venit la tine pentru că iam adus un prejudiciu material! Dacă mă alătur fiului, îi voi plăti pe Gălă, nu ție!
Antonia ştia pe deplin firea bărbatului ei și, dacă trebuia să pună pe jar, așa să fie. Nu sa căscat de la decizia luată, căci încă avea să se plătească de pe altă parte.
Atunci! spune ea, cu fermitate. Ia cardul de credit și dute la Bucureşti să cumperi cartea de bucate pe care ţio voi spune eu să o citeşti! Dar să ştii că vei trebui sămi ajuţi la gătit!
Nicolae se înălță, crezând că ştie ce face. Însă în trei minute îi cădeau cuvintele: iau dat cardul, sa îndreptat spre tren. La gară a intrat întruna din cafenelele de lângă stație să se odihnească.
Gălă! strigă Antonia spre jumătatea casei. Hai să ne certăm, apoi să ne împăcăm!
Nu putem să ne împăcăm imediat? întreabă Gălă, ieşind din bucătăria comună.
Legea genului cere aşacumva, răspunde Antonia, dând din umeri.
Bine, să înceapă! spune Gălă, încruntată.
Se repete acumila certătură: Antonia acuză o căsătorie înțepată și o lipsă de respect, Gălă se apără, iar Nicolae se arată neînțeles. În sat, nimeni nu era lângă ei să îi calmeză; legile nescrise ale satului le forțau să se certe.
Gălă îşi adăugă: Dacă numi dăruieşti ceva mâncare, nu-i de mirare că eu nul mai hrănesc pe soţul tău!
Antonia, cu un zâmbet de cinstire, spunea că îi place să se certe cu nevastălsa, nu din răutate, ci pentru amuzament. Era ca un cântec în două voci pentru toţi cei prezenţi.
Gălă, îi spuse cu blândeţe, trebuie săi învăţăm pe băiat să nu mănânce din frigiderul tău!
Tu vezi, răspunse Gălă, eu sunt soacra ta, nu ştiu de ce sămi fie frică de tine!
În satul lor, tinerii se căsătoriseră fără prea multe averi. Stepan (fiul) era mecanic la cooperativă, iar Gălă lucrase ca asistente medicală la dispensarul satului. Se întâlniseră când îşi reparau o tractoare rugină în curtea de lângă hambar, şi el îi propuse în căsătorie înainte să ajungă la un an de la întâlnire.
Viaţa de cuplu a început în casa părinţilor lui Stepan. Antonia, ca bunică, a întrebat: Cum vom locui? cu un singur acoperiș, sau fiecare pe al său?
De ce să ne gândim? a răspuns Nicolae. Casa a fost construită pentru două familii!
Şi așa au despărţit pereţii, fiecare cu bucătăria şi baia sa, dar acoperișul comun. Aşa au locuit. Dar trebuia să pună ordine la gospodărie. Gălă nu avea puţine economii, așa că au luat un credit la bancă pentru frigider, microunde, vase. Asta a fost de-ajuns pentru sătulul lor.
Conflictele din bucătăria comună nu lipseau. Se certau uneori, dar niciodată nu se ajungea la un război deschis. Până întro zi, când copiii lor aveau patru şi nouă ani, Gălă a plecat la o vizită de urgență în satul vecin, lăsândul pe Stepan să se certe cu soţia lui.
Ai conştiinţă? la întrebat el, muncă şi familie nu trebuie să se neglijeze! Am venit de la muncă, am luat copiii de la grădiniţă, şi nu avem nimic de mâncare!
De ce nu? a replicat Gălă, eu am gătit!
Nuam ştinat ce ai gătit, am deschis frigiderul să cautăm ceva, dar nua fost nici un sandviş, nici cârnaţi, nici brânză, nici unt! Gălă, ar fi trebuit săţi acorzi mai multă atenţie gospodăriei!
Nicolae nu a vrut să se coboare la certuri, aşa că a arătat că nue vinovat. Gălă a încercat să-l convingă să nu ia din frigiderul său.
Undee dovada? a întrebat Nicolae, dacă nu există probe, nu poţi să mă acuzi!
Nuam prins, nuam furat, a răspuns el. Dar nue corect să iei din frigider fără săîţi ceri voie!
Gălă a decis săi vorbească direct lui Antonia.
Noi nu trăim din bani, a spus ea. Cumpăr cemi trebuie pentru copii, nu pentru soţul tău!
Antonia a răspuns, fără milă: Dacă îţi pasă, spunemi!
Îmi pasă, a recunoscut Gălă. Lucrăm amândoi, avem doi copii, nenuculţi. Bărbatul tău îi îmbată cu mâncare, iar eu nu pot săi dau şi eu ceva bun!
După ce sa terminat certul, Antonia a hotărît să-i ofere lui Gălă o sumă de doi milioane lei, ca să poată construi o casă în alt sat, cu un credit de la bancă și promisiunea că va primi și restul când depozitul ei se va maturiza.
Ar fi bine să te muţi, a spus ea, să nu mai ne încurce.
Şi sa terminat totul cu bine. Antonia a început să viziteze familia fiului, iar Nicolae sa păzit să nu mai bage nas în treburile altora.
Aşa am învăţat că, în viaţa satului, dragostea şi mâncarea sunt legate strâns, dar uneori trebuie săţi găseşti drumul spre pace, chiar dacă asta înseamnă săţi împărţiţi un acoperiș și săţi împărţiţi o carte de bucate.
