Jurnal personal
Am fost crescut de bunica mea. Sigur, îi sunt recunoscător, dar dragostea ei n-a fost niciodată pe deplin dezinteresată.
Aveam doar cinci ani când tatăl meu, pe care îl iubeam nespus, a decis că nu mai vrea o familie și ne-a părăsit pentru o altă femeie, mai tânără decât mama. Cum locuiam inițial în apartamentul lui, imediat după divorț ne-a cerut să ne mutăm din casa lui.
Așa am ajuns să locuiesc cu bunica, mama mamei mele. Tatăl meu a fost atât de curajos încât a găsit tot felul de metode să nu plătească pensie alimentară. Pe scurt, eu și mama am rămas fără niciun leu și ne-am mutat la bunica, într-un apartament mic din Chișinău. Atunci a fost o perioadă tare grea. Bunica avea o pensie modestă, mama era mai tot timpul plecată la muncă, iar eu veneam de la școală și mă ocupam de gospodărie.
Mai târziu, când am mai crescut, mai săream peste orele de şcoală și mergeam să muncesc pe șantier așa că școala ajunsese pe locul doi. Îmi era milă de mama şi de bunica, ştiind cât se zbat amândouă, iar banii abia ajungeau de pe o zi pe alta. Hotărâsem chiar să renunț la școală după clasa a opta și să mă angajez ca să pot ajuta cu adevărat.
Dar atunci a apărut sora bunicii, mătușa Irina. A spus că vrea să mă ia la ea la Bălți, să mă ajute cu școala și să mă crească. Ea nu avea copii, așa că își dorea foarte mult să mă aibă alături. Mama și bunica au fost de acord, chiar dacă le-a fost greu să mă lase.
Și așa am ajuns să locuiesc cu mătușa Irina. Mama și bunica mă vizitau uneori. Și, într-adevăr, acolo mi-a fost mai bine. Avea o pensie decentă, puteam să mă concentrez pe studii și nu mai trebuia să muncesc. M-a învățat să gătesc, să repar câte ceva prin casă. Am terminat liceul cu note foarte bune și am intrat la facultatea de drept din Iași.
Mătușa Irina îmi spunea mereu că, imediat ce termin studiile, va trece apartamentul pe numele meu. Îmi tot repeta cât de mult mă iubește, că sunt ca un copil pentru ea şi că vrea să mă ajute. Dar viața a luat o întorsătură pe care nimeni n-ar fi prevăzut-o. În anul trei de facultate, am cunoscut-o pe Daria.
Doamne, cât era de frumoasă și deșteaptă! Și, cel mai important, simțeam că și ea mă iubește la fel de mult. Am știut că vreau să mă însor cu ea. Când a aflat mătușa Irina, a făcut mare scandal. Spunea că Daria nu mă iubește, că sigur vrea doar apartamentul și banii mei.
Mi-a spus clar că, dacă nu-i dau ascultare și nu termin povestea cu Daria, nu o să văd nici urmă de apartament. Desigur, i-am povestit tot iubitei mele. Daria mi-a sugerat să ne despărțim dacă asta ar conta atât de mult pentru mine, dar mi-a mai zis că mă iubește și că ar putea să locuiască alături de mine oriunde, chiar și într-o cameră de cămin, numai să fim împreună.
Am ales să risc, am ales dragostea. Mătușa Irina nu mi-a mai vorbit de atunci. Am rămas fără apartament, dar alături de Daria.
Acum, am sărbătorit zece ani de la nuntă. Avem doi copii, iar iubirea noastră e mai puternică decât oricând. Cu fiecare an sunt tot mai convins că am făcut alegerea corectă.
