Am douăzeci și nouă de ani. Probabil sunt cea mai credulă femeie din Moldova, fiindcă până nu demult eram convinsă că familia mea e un mic colț de rai pe pământ. M-am înșelat grav în alegerile făcute… Soțul meu s-a adeverit a fi un trădător și un egoist sadea. Și acum tot nu-mi vine să cred că mi-a făcut una ca asta.
Ne știm de zece ani șase dintre ei petrecuți ca soț și soție. El e Viorel, la suprafață grijuliu și afectuos, plus că asigura mereu traiul pentru mine și copii. Avem doi pici: un băiat și o fetiță. Cu sprijinul meu, bărbatul a pus pe picioare o afacere care aducea un venit frumușel.
Eu lucram ca asistentă vânzări. Recent, mi-am deschis propriul magazin online de haine mă rog, cât doarme copilul și fata e la grădiniță, încerc și eu să mai fac un leu cinstit.
Greutatea mea a stat mereu pe la cincizeci și patru de kilograme. După al doilea copil, am pus douăzeci în plus. Naivă, am crezut că alergatul după doi copii va fi mai eficient ca orice dietă. Dar, ca de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Am decis să mă ocup serios mâncat sănătos, sport, apă cât pentru un mic lac dar kilogramele s-au hotărât să nu plece nicăieri. Normal că asta mi-a șubrezit încrederea în mine.
După nașterea fetiței, pur și simplu nu mă mai recunoșteam în oglindă, să nu mai spun de feminitate și farmec personal. Iar Viorel… s-a schimbat direct sub ochii mei. Fără sărutări, fără îmbrățișări nu mai pomenesc de altceva. Dacă vorbeam, era despre plata la gaz sau haina ce trebuie cârpită pentru băiat.
Recunosc, înainte de copii aveam mai multă încredere și chef de viață. Acum, uneori mă sperii de propria reflecție. Din păcate, asta a stricat și relația noastră. Și-am zis, gata, trebuie să fac ceva! Într-o zi, mi-a venit ideea să-i fac bărbatului meu o mică surpriză să-i duc prânzul la birou. Am ajuns acolo, dar m-au oprit vorbele auzite prin ușă:
“Scumpa mea, nu-ți face griji, vin la tine după serviciu. I-am spus nevestei că-s îngropat în muncă. Ea nici nu știe de tine!”
N-am intrat, am făcut stânga-împrejur și duși am fost.
Probabil nu realizează că am pus burtă pentru că am adus pe lume copiii NOȘTRI. Nici el nu-i vreo statuie grecească, dar numai kilogramele mele le vede.
Și mă întreb mă consideră și proastă pe deasupra?
Nu pot. Nu i-am spus nici până azi că am auzit tot. Ce să fac? Să cer divorț? Dar copiii? O să sufere fără taică-său. Să mă fac că nu știu nimic? Nu știu cât pot să țin piesa.
Deocamdată m-am înscris la sală. Mai întâi să-i arăt ce-a pierdut, după care… vedem noi cum stă treaba!
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
