Când Ileana avea 6 ani, a murit soția mea. De atunci, parcă totul s-a schimbat în viața noastră. La înmormântare i-am promis femeii mele dragi că am să am grijă de fetița noastră și am să o iubesc destul și pentru ea, până la sfârșitul zilelor mele.
Ileana a crescut o fată deșteaptă și gospodină. A învățat bine, m-a ajutat acasă, iar la gătit o întrecea pe mama ei pur și simplu îți lingeai degetele după ce mâncai! Cu timpul, Ileana a intrat la facultate. Nu mai avea aceleași note mari ca în școală, dar nici nu conta așa mult, fiindcă pe lângă învățătură, lucra și un job ca să se întrețină și tot mă ajuta destul de des cu treburile prin casă.
Pe urmă, Ileana l-a cunoscut pe Vasile. N-a trecut mult și mi l-a adus și mie acasă să-l cunosc. Băiat fain părea, cu bun-simț, ce să zic, m-am bucurat mult când au venit amândoi și mi-au spus că după nuntă ar vrea să rămână cu mine în casa noastră din sat. Numai că după cununie parcă s-a rupt firul norocului. Ginerele s-a apucat de făcut scandal din orice, era mereu nervos și vorbea urât cu mine
Când Ileana a venit cu ideea să vindem casa noastră de două camere și să cumpărăm un apartament mai mare la Chișinău, i-am spus doar atât: accept să vindem casa, dar apartamentul nou să fie trecut pe numele meu. Cum era de așteptat, Vasile a început să strige că nu am încredere în el. Dar eu n-am avut nimic de ascuns. Le-am zis direct: am nevoie de siguranță că la bătrânețe nu ajung pe drumuri. Când nu voi mai fi, apartamentul rămâne al vostru și faceți ce vreți cu el.
După discuția asta, Ileana și ginerele au strâns grabnic toate lucrurile lor, aruncându-mi vorbe grele, și-n două zile s-au mutat la oraș.
Din clipa aia, Ileana parcă a șters cu totul orice legătură cu mine și parcă m-a uitat de tot Totuși, în sufletul meu speram că o să-i treacă și va înțelege de ce am gândit așa. Câteva luni mai târziu, urma să-mi serbez cei 60 de ani. Am fost sigur că Ileana îmi va face o surpriză. Am făcut curat peste tot, am gătit mâncărurile ei preferate, m-am îmbrăcat frumos și-am pus masa. Toată ziua am stat și am așteptat, mă uitam peste gard să văd dacă se deschide poarta și apare Ileana Am așteptat-o până seara târziu, iar atunci m-am schimbat, am rămas singur la masă, am izbucnit în plâns, am vorbit cu poza soției mele și nici nu mai știu când am adormit
Oare să fie Ileana atât de supărată pe mine că nu a vrut nici măcar să mă sune de ziua mea? Sau poate i s-a întâmplat ceva rău? Nu pot să cred că fata mea dragă ar uita de tatăl ei bătrânNu mai găsisem liniște în zilele care au urmat. Îmi duceam traiul tăcut prin curte, cu pașii grei și privirea pierdută pe uliță, mereu cu speranța năroadă că poate dintr-o clipă în alta, am s-o văd pe Ileana venind.
Într-o seară friguroasă de toamnă, când vântul suiera pe la streașină, am auzit la poartă niște pași grăbiți. M-am dus să văd, fără să-mi fac iluzii. În fața porții stătea Ileana cu ochii înroșiți, zgribulită de frig și cu un bagaj mic în mână. Fără să spună nimic, m-a îmbrățișat strâns, cum n-o mai făcuse demult.
Iartă-mă, tata, mi-a șoptit, tremurând de plâns. Am greșit. Viața la oraș n-a fost cum am visat, Vasile… nu mai e în viața mea. Numai dorul de tine m-a ținut, dar n-am avut curaj să vin, mi-era rușine că te-am lăsat singur.
Atunci, grijile și supărările din sufletul meu s-au spulberat ca frunzele pe vânt. Am strâns-o la piept, simțind că, în sfârșit, acasă nu mai e o casă goală, ci locul unde se adună iubirea, iertarea și începutul lumii mele.
Și-am știut că am împlinit cu adevărat promisiunea dată soției mele dragi că, orice-ar fi, n-am să-mi las copilul singur pe lume, și mereu va avea la cine să vină.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
