Părinții mei locuiesc în Moldova, iar eu trăiesc de ani buni în România.
De peste douăzeci de ani nu ne-am mai văzut. Ei sunt artiști și cântă în corul popular din sat, toată viața lor se învârte doar în jurul spectacolelor și turneelor prin țară. Când am împlinit cinci ani, am ajuns să cresc cu bunica. Ca să îi fie mai ușor, bunica s-a mutat la niște rude din județul Neamț. La început, mama și tata veneau pe la noi de două, trei ori pe an, însă cu timpul vizitele lor s-au rărit tot mai mult. Până la urmă, nu numai că nu-i mai vedeam, dar aproape că nu mă mai gândeam la ei. Legătura noastră s-a rupt de tot. Când eram deja la facultatea de medicină, în anul trei, m-am căsătorit.
Acum, împreună cu soțul meu am deschis o clinică stomatologică în Iași, și câștigăm foarte bine. Anul trecut, părinții mei au reapărut de nicăieri. Au început să sune la clinică, nici măcar nu aveau numărul meu personal. Discuțiile noastre nu se rezumau decât la plângeri despre viața lor, cu tonuri pline de reproș.
Le-am ascultat supărările și le-am spus pe șleau că viața pe care o au acum e rodul alegerii lor, din ziua în care m-au lăsat pe mâna bunicii. Câteodată trimiteau niște bănuți bunicii, dar aproape tot timpul trăiam doar din pensia ei modestă. Mi-a spus de nenumărate ori cât de greu ne descurcam, iar eu am simțit pe pielea mea ce înseamnă să faci economii la orice pas.
Am fost mereu silitoare la școală, așa că am prins un loc la buget la universitate. Pentru a-mi putea permite să trăiesc decent și să mă îmbrac, am lucrat și ca infirmieră de noapte la spital. Acum mă gândesc că fiecare are viața lui, eu pe a mea, ei pe a lor, și să se descurce cum pot.
După ce au realizat că nu am de gând să-i ajut, au început să mă amenințe că mă vor acționa în judecată pentru pensie de întreținere. Dar având în vedere situația actuală dintre România și Moldova, mă îndoiesc profund că vor reuși să obțină ceva. Cuvintele lor m-au îndepărtat definitiv. Poate că la început mă mai întrebam dacă fac bine și mă mai gândeam să-i sprijin financiar, însă acum nu mai vreau să aud nimic de ei. Cum crezi, sunt nedreaptă sau așa e firesc față de ai mei?
