Am găsit un motiv să cer în căsătorie. Povestire
Mulţumesc din suflet pentru sprijin, pentru fiecare apreciere, pentru toate comentariile şi pentru faptul că mă urmăriţi. UN MULŢUMESC MARE şi din partea mea, şi din partea celor cinci motani ai mei, tuturor celor care au donat. Dacă v-a plăcut povestirea, vă rog să o dați mai departe şi în reţelele voastre e mare bucurie pentru autor!
Fata ta tot vrea un căţel de rasă? o întreabă într-o zi vecinul pe o femeie, pe palierul blocului din Chişinău.
Ar vrea, dar bani de prisos de unde? Suntem doar noi două, fără cap de familie îi răspunde femeia, dar vecinul, cu un zâmbet larg, i-o taie scurt:
Ți-l dau gratis, hai cu mine!
De parcă ar fi ştiut treaba asta, Maria-Luiza, fata ei, tocmai venise de la şcoală, şi auzind discuţia, se şi agăţă de mâneca mamei:
Mamăăă, hai, că e gratis! Promit că am s-o scot la plimbare şi am să iau numai de zece la școală, te rog, mamă!
Măi Ioane, ce bărbat de treabă eşti tu M-ai pus pe jar şi-acum mă laşi pe mine să mă descurc oftează doamna Ecaterina.
Ei, dragă Cătă, uită-te mai bine la mine şi-o să vezi că n-ai de ce să te superi. Sunt băiat muncitor, grijuliu, ştiu să fac de toate, doar că sunt tot singur…
Vai de mine, Ioane, dar ce, n-am eu treabă cu tine? Parcă nu te ştiu?! Eu când eram în clasa a douăsprezecea, tu abia citeai la lumină de la lampă, lasă prostiile oftează şi mai apăsat Ecaterina.
Vezi, acum avem cam aceeaşi înălţime şi tu eşti mai firavă ca mine! Ioan se apropie, o cuprinde ușor pe Ecaterina.
Vezi, Maria-Luiza, ce voinic sunt eu față de mama ta!
Dar cu mintea eşti bătuţ, că te ţii de mângâieri cu fata de faţă reuşi Ecaterina să scape din braţele lui.
De-asta zic, Cătă, dacă aş avea o femeie ca tine vai, ce-aş fi fericit zâmbeşte melancolic Ioan.
Nu mai divagați! Mergem după cățeluș sau nu?! aproape că plânge Maria-Luiza.
Păi unde găseşti tu aşa noroc? Gratis, frumos, cu steluţe pe burtică! Și ce poveste are! Haideţi să vedeţi? vocea lui Ioan capătă o tentă de mister, iar Maria-Luiza se agață hotărâtă de mâna mamei:
Te rog, mamăăă, mi-ai promis!
Ioan vede în ochii Ecaterinei dilema şi începe să se frământe:
Ce fac, pornesc maşina? E aproape, nu pierdeți nimic!
Ecaterina îl privește pieziș, oftează și-i spune fetei:
Bine, cică-i cățel mic, dar să nu-mi vii acasă cu note de patru, să știi!
Toată drumul, Maria-Luiza întreabă fără oprire: E jucăuș cățelul? Cum îl cheamă? Cât mai e până acolo, unchiule Ioan?
Ajung, în sfârșit, la o casă veche de pe strada București.
E garsoniera răposatei mele mame. Am dat-o în chirie, dar am avut necaz cu oamenii ăștia… Stați, să nu vă speriați, n-am apucat să curăț, ieri am găsit așa când am venit după chirie…
Înăuntru, dezastru și mizerie. Printre pungi vărsate cu crupe, cutii de biscuiți goale, conserve ruginite, tronaţi unul lângă altul, o pisică sură cu ochi galbeni şi un căţel ciufulit şi murdar.
Slabi şi nespălaţi, dar cumva nevătămaţi, supraviețuind abandonului.
Să vedeţi, începu Ioan râzând încurcat, De-o lună n-am dat pe-aici, am venit după chirie şi-am dat de așa grozăvie…
Vecinii povestesc că două fete au plecat pe furiș, fără să achite. Au lăsat în urmă şi câinele, şi pisica.
Sărmanii au rămas captivi, neştiind dacă şi când vor fi salvați. Fără mâncare şi apă, închiși între pereți.
Cum au supravieţuit? se miră cu groază Maria-Luiza.
Peste tot, urme ale luptei lor pentru viaţă: au răscolit tot, au mâncat biscuiți şi bomboane, apoi paste crude și fulgi de ovăz. Cu noroc, au găsit conserve de carne şi lapte condensat în pungă, abandonate de chiriașe. Tot ce-au găsit, au devorat!
Dar apa? Pisica, pare că a reușit să deschidă robinetul la baie, ori din întâmplare, ori cu meșteșug. Noroc că n-a dat drumul prea tare, altfel cine știe ce potop ar fi fost dar aşa măcar au supravieţuit…
Ioan ştia ce are de făcut. Maria-Luiza s-a repezit să-i alinte şi să-i hrănească imediat, cu mâncarea adusă de Ioan. Pe fața Ecaterinei apar lacrimi de milă
Ştiam eu, Cătă îi spune încet Ioan, cu ochii la ea, în timp ce Maria-Luiza alintă animăluțele Eşti o femeie cu suflet, uite ce-am să te rog: îi luăm pe amândoi acasă, nu? Și ai vrea să fii soția mea, Cătă? Nu mi-am găsit una ca tine, de-aia am tot rămas singur. Hai să fim o familie, să vezi ce bine-o să ne meargă, să nu-ți fie teamă! Am mașină, două apartamente, avem unde sta. Când Maria-Luiza va crește și o dăm după ginere, le dăm ei un apartament. O să ne mai facem şi noi cu copii, cine știe Acum avem şi pisică, şi cățel, gospodărie ca lumea, ce zici?
Acceptă, mamă! a strigat Maria-Luiza, nici să înțeleagă clar tot ce zice unchiul Ioan.
Ioan a râs cu poftă:
Toţi sunteţi de acord, zi și tu, Cătă!
Vai, Ioane, vorbeşti serios, sau glumeşti? brusc s-a fâstâcit Ecaterina.
Că, ce-i drept, Ioan era și frumos, și bun, a salvat bietele vietăți. Ea nici nu visa să mai vină cineva s-o ceară. Și când şi-a închipuit, şi Ioan a luat-o iar de braţ, inima i-a tresărit de bucurie.
Dă-mi voie să mă gândesc, dacă nu glumeşti, ce amăgitor eşti! obrajii Ecaterinei s-au îmbujorat.
Gândeşte-te, noi nu suntem pretenţioşi zâmbi Ioan. Eu iau deocamdată pisica, iar la voi rămâne cățelul, cum ați vrut. Mâine, vin cu Mura la răspuns. Tu, Căţelule, pune totul la punct acolo! i-a zis cățelului, iar animalul a dat aprobat din coadă…
Şi a convins-o Ioan pe Ecaterina să-l ia de bărbat.
Peste-o lună, au făcut nuntă cu tot blocul.
Au pregătit mâncarea la Ecaterina, iar mesele, la Ioan, că la el era spațiu destul în bârlogul de burlac.
Mura și Căţelul nu se dezlipeau nici o clipă de noii lor stăpâni; animalele simt oamenii buni, pe cei de care să nu te desparţi.
Peste un an, Ecaterina şi Ioan au primit daruri gemene: pe Sanda şi Ilieş.
Mura şi Căţelul aveau acum treabă, supravegheau pruncii. Într-o familie numeroasă, toţi găseau rost.
Iar cel mai important este că într-o familie mare şi veselă, fericirea se înmulţeşte!
Bucurie pentru copii şi pentru animăluţe
Mai ales atunci când în casă sunt şi pisică, şi căţel!






