Ce faci să-l hrăneşti pe bărbatul meu? Nu ai nici o ruşine! Mai întâi iai rupt inima fiului nostru drag, şi acum vrei să-l cuiţi pe soţul meu! strigă Antonia, cu glas tare, în timp ce stă în sufrageria din casa din satul Horodiștea, lângă Mureș.
De ce să-mi mai trebuie el! Eu aș vrea să-mi hrănesc propriul soţ şi copiii! răspunde Nicu Andrei, strâmtând din dinţi, căci de patruzeci de ani ascultă tot aceleaşi rețete ale ei.
Îţi place, nuţi place! se înfurie Antonia, arătând spre o carte de bucate veche.
Îmi place, dar mam săturat! spune Nicu, zâmbind forţat. Dacă tot aţi găti, aţi putea să deschideţi măcar un manual de gătit!
O să-ţi dau eu o lecţie pe care nu o vei uita nici când înveţi alfabetul! ameninţă ea. Îţi aduci aminte cum aţi refuzat să gustaţi ciorba cu găină a Gălinăi?
Da, am gustat! îşi dă Nicolae zâmbetul. Şi ştiu şi eu cu ce îţi hrăneşti fiii şi nepoţii!
A ştiut, a plăcut? Şi acum să mă cert cu nurta ta? o ia de la capăt Antonia, aruncânduse pe Nicu. Poate ar fi trebuit să cureţi și oala ta de supă!
Ar fi trebuit să încerc şi alte reţete! răspunde Nicu, arătând spre mâncarea de pe masă. Poate că acolo se ascunde şi nişte nectar divin.
Ce întuneric! se miră Antonia. Tu nu ştii nici de gătit, nici de nimic altceva!
De aceea nu mă duci la sărbătorile cu surorile tale! răspunde el, căci nu vrea să fie întotdeauna invitatul de seamă la masa de sărbătoare. Nu mă laşi nici pe prietenii tăi să mmănânc, iar eu nu merg singur la cantină, căci nu vreau să-ţi rupeţi stomacul!
Îţi voi aranja eu o cină de nivel înalt! ameninţă Antonia. Şi nu-ţi va plăcea să mănânci terci de ovăz fără sare şi zahăr!
Cine-ţi ameninţă pe mine? se înfurie Nicu. Dacă aş pleca, aș povesti în tot satul că nu mai hrănit cum trebuie!
O să pleci, da? strigă Antonia. Galina te aşteaptă, nu o să poată să te aştepte prea mult!
Galina, vecina, intră în casă cu un frigider nou şi cu o grămadă de lei de pe cardul bancar pe care Nicu îl are. Nu-ţi pot da şi mie puţin din salariul tău să ne ţină de viaţă! spune ea.
Şi eu o să gătesc! răspunde Nicu, hotărât să-i ofere Galinei un salariu separat, dar să-şi păstreze pe el şi pe copii.
Antonia ştie bine că ameninţarea sa poate să-l zguduie pe soţ, aşa că hotărăşte să-l forţeze să plece la oraş să cumpere o carte de bucate. Ia cardul şi dute la Bacău! spune ea. Cumpără o carte pe care să o foloseşti pentru mine!
Nicu îşi ia cardul, se urcă pe autostradă spre Bacău şi, în trei minute, reuşeşte să ajungă la staţia de tren. Hai să luăm o gustare la cafenea! strigă el la ghiză.
Hai, Gala, să ne certăm puţin şi apoi să ne împăcăm! se strigă Antonia înspre camera copiilor. Încă o să ne împăcăm?
De ce nu putem să ne împăcăm direct? întreabă Gala, ieşind în bucătăria comună.
Legea genului cere o ceartă, răspunde Antonia, dând din umeri.
Bine, dacă trebuie, spune Gala şi începe să îşi arate talentele culinare.
Antonia, cu voce ridicată, îşi arătă nemulţumirea: Ce faci sămi hrăneşti pe bărbatul meu? Nu ai ruşinea!
În satul Horodiștea nu există nimeni să o oprească; regulile locale cer un mic conflict înainte de reconciliere.
Gala, încercând să îşi apere familia, spune: Am venit să hrănesc cu ceea ce am câştigat de la muncă!
Antonia, zâmbind, spune că îi place să se certe cu nurta, dar fără ură, doar pentru distracţia tuturor.
Gala, trebuie să-l învăţăm pe soțul meu o lecţie! spune ea, bătând din palme scaunul alăturat.
Soţul tău, deci şi eu, răspunde Gala. Dacă băiatul meu, Ștefan, află că-l jignesc, ceva fi cu mine?
Suntem în sat, nu ne scăpăm de magie! răspunde Antonia, oferindui un pact de ajutor.
Bine, acceptă Gala. Îţi voi da un sprijin în schimb.
Ștefan, băiatul lor, lucrează ca mecanic la un tractor din sat și locuieşte cu mama lui în casa părinţilor. Dacă nu aţi câştigat încă ceva, nu îţi faceţi griji vom găsi soluţia.
După ce se căsătoresc, Ștefan şi Gala locuiesc în casa părinţilor lui.
Cum vom locui? întreabă noua soacră, Antonia. Cu toţi sub acelaşi acoperiș?
De ce să nu? răspunde ginerul, Nicu. Casa a fost construită pentru două familii.
În curând, ei cumpără un frigider și un mic cuptor la credit, cu banii din salariul lui Nicu (aproximativ 2.000 de lei).
Nuretă trebuie să vină cu prada ei, nu să cheltuiască economiile noastre! spune Antonia.
Însă, întro zi, când copiii lor (Patru şi nouă ani) se joacă, Gala găteşte o ciorbă și pleacă la o urgenţă la satul vecin.
Când se întoarce, Nicu o ceartă: Nu există nimic de mâncat!
Cum? întreabă Gala. Am gătit o ciorbă!
Am intrat în frigider şi am găsit doar pâine și unt! se plânge el. Nu poţi să ne laşi fără mâncare!
Gala încearcă să se apere: Aş fi în cumpărături dacă nu aș avea bani!
Nicu, supărat, răspunde: Unde sunt dovezile voastre?
Nu le avem, spune Gala. Dar nu am furat nimic.
Nue furat dacă nu e prins, răspunde Nicu.
Gala merge la Antonia să ceară ajutor. Nu ne scăpăm de sărăcie! spune ea. Încerc să cumpar ceva pentru copiii mei, nu pentru bărbatul tău.
Antonia, fermă, spune: Dacă vrei milă, spunemi!
Am milă! răspunde Gala. Lucrez, Ștefan lucrează, avem doi copii, iar soțul tău îi hrăneşte prea mult!
Se ceartă, fiecare cu un cuvânt aspru, dar niciunul nu vrea să renunţe la mâna sa.
Mai târziu, Gala, medică la dispensarul satului, îşi face un ritual: pune o cruce pe frigider şi rosteşte: Cine mănâncă fără permisiunea mea, să fie blestemat!
Nicu, convins că nu e niciun blestem, mănâncă carne afumată, roşii cherry şi mozzarella, şi spune cu mândrie: Nimic nu mă va atinge!
Gala îşi îndreaptă privirea spre el, scosând din frigider alimentele blestemate. Să te pedepsească zeiţa Farmacie! exclamă ea, aruncând un flacon de pastile antidiarhetic.
În cele din urmă, Antonia scoate din puşculiţă două milioane de lei şi le dă Galăi ca să poată construi o casă în alt sat.
Şi să-ţi dau şi un credit când se scurg economiile mele! spune ea, în timp ce îşi ia un ceai din ceaşca cu flori de mușețel.
Totul se termină cu o îmbrăţișare la masa din sat, unde toţi savurează sarmale, mămăligă şi vin de Cotnari, iar tensiunea dintre soacră şi nură se destramă, lăsând loc unei păci vechi ca timpul.
