A trebuit să schimbăm broaștele la ușă, ca să mai scăpăm de soacră.
De un an, suntem căsătoriți oficial. Dar mama lui, parcă nu poate înghiți că fiul ei a ales altfel decât visa ea. Visul ei era să-l însore cu fiica vreunui om bogat, ca să nu doar el să trăiască în lux, ci s-o și tragă pe ea după el în lumea asta plină de bani. De unde i-au venit așa pretenții? E un mister. Noi, în realitate, trăim din salarii obișnuite: la început am strâns cureaua și am luat credit pentru casă, acum stăm în garsoniera mea, iar cea nouă o dăm în chirie. Planurile noastre următoare sunt să cumpărăm o mașină. Ca toți tinerii începători. Fără exagerări, dar nici să nu suflăm în fund.
Și totuși, soacra mea refuză să accepte realitatea și continuă să trăiască în iluziile ei. Nu încetează să încerce să ne despartă. Metodele ei sunt inventate cu măiestrie: găsea urme de ruj pe cămășile lui, hainele lui miroseau a parfum de femeie, iar în geanta mea apăreau brusc prezervative. Bineînțeles, urmau certuri, neîncredere, reproșuri. De fiecare dată se lămurea totul, dar rămânea un gust amar.
Nu cu mult timp în urmă, lui Ion i s-a oferit să plece pentru câteva luni într-un oraș vecin — deschideau un nou proiect, și șefii i-au încredințat organizarea. Era o șansă pentru avansare, așa că am acceptat. A plecat, iar eu am rămas singură, continuând viața de zi cu zi.
După câteva zile, am început să observ lucruri ciudate: obiecte mutate, dulapuri scormonite. La început, am crezut că Ion a venit acasă să ia ceva, că doar drumul nu e lung. L-am sunat — s-a mirat și m-a asigurat că nu a fost în oraș. După o oră, m-a sunat din nou. Vocea lui era întunecată: “Cred că a fost mama.” Cândva, înainte de o călătorie împreună, îi dăduse cheile “pentru orice eventualitate” — și uitase să le ia înapoi.
A doua zi, mi-am luat liber de la muncă și am chemat pe cineva să schimbe broaștele. L-am avertizat pe Ion că, dacă mai dă vreodată cheile cuiva, va dormi pe palier. Seara, totul în casă era la locul lui. Deci, într-adevăr, ea fusese acolo. Am decis să verific dulapurile și am găsit… o cameră de filmat micuță, ascunsă pe raftul de sus.
L-am sunat imediat pe Ion. A tăcut o clipă, apoi a început să râdă — probabil din șoc. Am scotocit toată casa, sperând să nu mai găsesc altceva, dar, din fericire, nu am descoperit nimic. N-am făcut scandal — Ion m-a rugat să aștept până se întoarce, el avea să se ocupe.
A doua zi, a sunat soacra. Se pare că a încercat cheile și nu i-au mai mers. Voia să intre în casă. M-a întrebat dacă sunt acasă, că ar vrea să treacă “la o cafea”. I-am răspuns că nu sunt, dar poate altădată. După jumătate de oră, Ion m-a sunat să-mi spună că mama lui deja se plânsese că eu “umblu pe-afară” și casa stă goală.
Deja începea să ne pară amuzant. Glumeam, ghicind ce motive mai va inventa să intre la noi. Și, într-adevăr — în fiecare zi, suna de mai multe ori: fie că un curier i-a adus un colet la adresa noastră, fie că și-a uitat ochelarii la noi, fie că ne-a făcut niște plăcinte.
Când s-a întors Ion, ea a anunțat imediat că vine “în vizită”. Am așteptat-o. A venit, ne-a dat plăcintele, a zis că merge să se spele pe mâini — dar s-a îndreptat spre dormitor, nu spre baie. Desigur, am mers după ea. Și, bineînțeles, am prins-o cum scormonea în dulap. Când ne-a văzut, s-a încurcat și a început să bolborosească ceva neinteligibil. Ion a scos din buzunar camera și i-a arătat-o.
Atunci a început circAtunci a început circ, țipând că eu sunt o “femeie ușoară” și că el e orb să nu vadă adevărul, înainte să plece cu o dramă de teatru care ar fi făcut mândră și pe cea mai pretențioasă actriță.
