Mă numesc Ion. Am 65 de ani. Sunt căsătorit de peste 34 de ani, însă, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de altă femeie. Soția mea, Maria, are 62 de ani. Avem un fiu matur, căsătorit și el, și ne-a dăruit și doi nepoți.
După ce fiul nostru a crescut și și-a întemeiat propria familie, am simțit cum între mine și Maria s-a format o prăpastie. Parcă eram doi străini care locuiau sub același acoperiș.
Când am ieșit amândoi la pensie, am vrut să ne cumpărăm o casă la țară. Maria n-a fost prea încântată de idee, însă am tot rugat-o și, până la urmă, am găsit un cătun frumos, unde ne-am ridicat o căsuță mică. Vara, ne-am mutat acolo. Mie mi-a plăcut mult viața în mijlocul naturii: să lucrez grădina, să ies dis-de-dimineață în curte. Maria însă nu s-a obișnuit deloc. Ei îi plăcea să stea pe canapea, să citească sau să se uite la televizor. Când o rugam să mă ajute, îmi spunea mereu că nu se simte bine. Toată munca din gospodărie a rămas pe umerii mei.
Odată venită toamna, ne-am întors în Chișinău. Maria a prins din nou viață, se vedea că orașul îi priește. Eu, însă, după o săptămână, mi-am făcut bagajul și am plecat iar la casa de la sat, unde mă simțeam cu adevărat liniștit. Maria a rămas la oraș. Ne vedem rar de-atunci.
La sat, am cunoscut o femeie pe nume Catinca. Are 60 de ani. La început, nu părea prea interesată de mine, dar, cu timpul, ne-am apropiat tot mai mult. Acum, pot spune că suntem împreună și ne înțelegem foarte bine. Mă gândesc să divorțez de Maria, dar mi-e tare teamă să nu-l dezamăgesc pe fiul nostru. Deocamdată îi spun Mariei că stau la țară ca să mai aranjez gospodăria, dar, de fapt, petrec mult timp cu Catinca.
Maria nu bănuiește încă nimic. Nu știu dacă să-i spun sau nu că vreau să divorțez. Mă macină gândul acesta și nu găsesc răspuns la ce ar trebui să fac…
