LOCALUL AMOR
Nicuța, vei fi vinovată de moartea lui! Cum așa? Evident, de Ionel! Da, exact tu! Aha! Nimic surprinzător! Și cine era acea frumoasă care ieri stătea pe bancă în curtea blocului și își lăsa genunchii goi să strălucească? Cum poţi să faci așa! La Ionel organizarea sufletului e fragilă El poate a văzut genunchii goi ai unei fete doar la orele de sport din școală, și era demult Dar ce contează că sunt multe fete în mini-fuste! Tu ai comparat! Aha! Genunchii lor și ai tăi! E o diferență! Pentru Ionel în mod special!
Vocea din receptor a devenit aspră:
Nu inventez nimic: acum îl văd, scrie o scrisoare de dinaintea morții Aha! Așa spune, nu pot, spune, fără ea, spune! În suflet mi-a pătruns, spune înţelegi, nu? Scrie așa! În suflet mi-a pătruns, spune, dar nu mă privește! Mai bine mă duc la o bere adică, voi muri! Dada, cuvântul voi muri e atât de clar! Cum să nu văd? Am binoclul de câmp al bunicului! Pot să văd tot ce vreau în el!
Telefonul a stat tăcut o clipă, se auzea doar respirația agitată a interlocutoarei:
Vai, ce greutate pe umeri Am întârziat, Niniţa, cu tot ce avem, am întârziat, am luat cuțitul ascuțit, și deja începe să se înfigă sângeeeee Spui că o să o faci în timp? Hai, aleargă, aleargă, salveazăți prințul!
Bunica Ruxandra, cu ochii îngustaţi de șiretenie, privea cu plăcere cum în apartamentul lui Ionel, slab, intră Niniţa, purtând cu ea dragostea nedespărţită, dorinţa să-i ofere ciorbă și visul unui șir de copii.
Ionel nu avea nicio şansă. Acest tânăr subțire, visător, locuia singur: cu şase luni în urmă mama lui sa căsătorit din nou și a plecat la soţul ei, lăsândul cu un apartament de trei camere. Și ia poruncit strict să se căsătorească repede şi să-i dea nepoţi. Chiar unul. Dar să fie repede! Fără întârziere!
Ionel a acceptat: căminul familial îi era plăcut. Dar găsirea unei fete nui ieșea deloc. Era genial în electronică, dar în relaţii era tăcut, încărcat de complexe şi timid. Nu ştia să abordeze pe nimic, iar de fetele agresive fugea cu viteza unui avion de luptă. Totuşi, bunica Ruxandra era de acord: nu dorea să locuiască cu o vecină încăpățânată şi imposibilă.
Acolo intervine Niniţa! Bărbătească, gospodărească, respectuoasă. Nu era o frumoasă de poveste, dar avea un chip rotund, cu pistrui, care părea plăcut. Trebuia doar să o priveşti, să vorbeşti cu persoana iar tinerii nu ştiau să facă așa nimic!
Toate gadgeturile lor ce cuvânt urât! Dădeau doar informaţii scurte. Poze sau clipuri şi nici măcar Nina din TikTok nu se arăta, spre deosebire de tipetele zgomotoase pe care Ionel le temea ca pe focul. Iar aspectul! Machiajul! Ca vrăjitoare la un sabat! Fetele de azi erau la fel de diferite de Niniţa ca un clovn de circ de pe un bilet de la casă! Judecaţi singuri: oricât de drăguţă ar fi fost casiera, vă veţi aminti de clovnul neîndemânat, nu de ea. Şi cu clovnul nu sa schimbat niciun cuvânt, iar cu casiera doar câteva fraze.
Și Ionel, privind uneori spre vecina Niniţa, nu reuşea să-şi găsească fericirea. Ar fi murit singur, după bunica Ruxandra, din foame, din frig și din lipsa mângâierii feminine!
În gospodăria lui, Ionel era ca o arici pierdută în ceață. Mânca soupă de tăiţei instant și pelmeni, dacă nu uita să scoată oala de pe foc la timp. Și, desigur, sandvişe. În sandvişe era un adevărat adept! Şi făcea și cafea de bună calitate.
Acum tânărul încerca să taie un castravete pentru salată. Sa tăiat, a căutat bandă şi vernil, dar în acel moment cineva a început să bată în ușa de la intrare. A trebuit să deschidă urgent, în ciuda degetului tăiat, din care curgea sânge.
Cu ochii mari de spaimă, Niniţa sa aruncat spre Ionel. Ce ia spus, cum la convins bunica Ruxandra nu a aflat. Binoclul nu transmite sunet, şi păcat! Totuşi, localul Amor, adică bunica Ruxandra, a văzut cum, puţin mai târziu, vecina Niniţa, în apartamentul ei, îi hrănea pe Ionel cu ciorbă. Îl serviră cartofi cu chiftele, vinete cu varză acrișoară şi dulceaţă. Din aspectul lui, părea delicios. Foarte.
Ionel se întindea în zâmbet, din ochii lui plecau singurătatea, iar viaţa neliniştea și complexele.
După o lună, tinerii sau căsătorit. Bunica Ruxandra a fost invitată la nuntă. I sa servit un tort savuros, iar cea mai mare felie isa rămas. La despărţire, mireasa Niniţa, chicotind, a întrebat-o pe bătrână:
Aşa că el era pe punctul de a muri, nu? Cum ai zis? Sa început să se clădească în deget? Aha, exact în deget!!! Bună, bunică Ruxandra, ştii ce ruşine am simţit când am spus că îl voi salva de moarte şi el mia întins degetul! Bună, bunică Ruxandra!
