Îmi amintesc cum ne ocupăm de bătrânii noștri! Fratele meu a venit din Statele Unite.
Fratele meu mare a revenit recent în vizită. De peste zece ani locuiește cu soția lui în New York și rareori ne vine acasă la părinţi. Aceasta a fost a treia lui vizită din toată perioada. Mihăiță a ajuns cu cadouri: haine la modă și tot felul de lucruri de import din străinătate pentru noi, îmi spune Andrei. Când Mihăiță a plecat să-și caute norocul în altă țară, eu lam ajutat pe tată să se descurce cu treburile casnice. Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să reacționez altfel și regret că nu am înțeles asta mai devreme.
Fratele meu, Mihăiță, a venit în vizită și i-a luminat pe fața mamei. Într-o clipă a uitat de toate durerile și s-a grăbit să pregătească bunătăți pentru fiul ei. Părinții erau extrem de fericiți că fiul și soția lui, Cătălina, au ajuns. Când Mihăiță și Cătălina au stat la noi, părinţii erau în continuă agitație, ne ştiau cum să îi mulțumească și să îi servească pe deplin. Tatăl sa distrat jucânduse cu nepoții săi americani, în timp ce mama cocea plăcinte și fripturi pentru Cătălina.
Aşa că, două săptămâni întregi, casa a vibrat de atmosferă de sărbătoare. Cătălina a stat din dimineaţă până seara în bucătărie sau în faţa televizorului, sorbind ceai. Niciodată nu sa oferit să facă ceva ca să ajute sau să curețe în urma ei. Când au plecat, tatăl ia înmânat o pliculeţ cu bani. Fratele a râs: Ce să fac eu în SUA cu lei?. Dar nu a refuzat să ia banii.
Seara, după ce oaspeţii au plecat, tensiunea mamei a crescut din nou. Soţia mea a trebuit să îi facă ceai și să petreacă toată seara îngrijindui sănătatea. Tatăl mia cerut să tăiet un buștean, că nuși putea face singur treaba, deși cu o zi înainte arătase cum se mânuieşte o secure. Îl vedeam pe soțul meu, prins între gătit, grija mamei și curăţenie. Era o adevărată frământare.
Cum e viața cu părinţii? Soţia şi eu suntem căsătoriţi de aproape nouă ani. Întreaga perioadă am locuit în casa părinţilor mei. Ei nu mai fac treburile casei, iar noi ne-am asumat responsabilitatea pentru reparaţii, curăţenie şi alte sarcini domestice.
Tatăl şi mama s-au pensionat şi au hotărît să se îngrijească de sănătatea lor: nu se suprasolicită, nu ies în oraș fără rost. Toate treburile casnice le-am preluat noi. Împreună am renovat toate încăperile, am schimbat ferestrele, acoperișul şi gardul. Pentru tot ce am făcut am plătit din propriul buget, în lei.
Mihăiță vizitează foarte rar părinţii. Când apare, se transformă din nou în altă persoană: devine alert, plin de energie şi vesel, parcă nu-l mai poate răni nimic.
Am decis să locuim cu părinţii mei ca să-i putem ajuta mai uşor în caz de nevoie. Acum îmi dau seama că am greșit. Dar am investit atât de mult în această casă bani și efort că mie greu să renunț. Părinţii nu apreciază tot ce facem zilnic. Ei îl laudă pe Mihăiță în faţa rudelor şi prietenilor, iar pe noi, care încă locuim sub acoperișul lor, îi numesc neîntemeiaţi. Nu ştiu ce să fac în această situație.
