Mamă, pot intra? Trebuie să vorbesc cu tine, Ilinca stătea la uşa apartamentului părinților, cu o geantă mare strânsă la piept.
Intră, dar încalță-te cu grijă, am spălat podelele, i-a răspuns mama, lăsânduo să treacă. Tata e acasă, citește ziarul.
În apartament mirosea de cartofi copți și chiftele. Fănel, fratele mai mic, urma să se întoarcă de la un traseu de transport, iar mama mereu pregătea mâncarea lui preferată.
Ilinca a intrat în sufragerie, s-a așezat pe canapea și s-a desfăcut, cu rochia lejeră, burta începea să iasă în evidență.
Din nou se umflă picioarele? a întrebat tatăl, punând ziarul deoparte. Poate ar trebui să mergi la doctor?
E în regulă, tata. E prima dată, nu? a răspuns Ilinca, aranjând perna din spate. Ascultați, am ceva să vă spun am o idee despre apartament.
Despre ce apartament? a intrat mama cu o ceașcă de ceai pentru fiică.
Al vostru, a sorbit Ilinca din ceaiul fierbinte. Găsiți că voi și Fănel aveţi destul loc în casa asta, nu? El în camera lui, voi în cealaltă. Dacă am vinde apartamentul cu două camere, am putea lua unul cu o singură cameră
Și săți dau diferența? a glumit un glas de la ușă. Fănel stătea sprijinit de tâmplărie, încă în geaca de lucru a companiei de transport. Mă uit, nu pierzi timpul, soră.
Fănel, teai întors? a spus mama, ridicânduse. O săţi încălzească ceaiul
Mai târziu, a făcut el din braț, fără săși ia ochii de la Ilinca. Să auzim ce planuri ai.
Fănel, de ce începi totul așa? Ilinca a făcut o grimasă. Vorbeam serios. Vă veți descurca bine și în apartamentul de o cameră
Pentru cine ar fi mai ușor? el a intrat în încăpere și a aruncat o valiză de transport pe colț. Eu să locuiesc cu părinții întrun apartament mic? Sau tu cu banii noștri?
Fiule, nu striga așa, a intervenit tatăl, încercând să-l calmeze. Hai să discutăm liniștit.
Ce să discutăm? Fănel a început săși tot dea prin cameră. Cinci ani în urmă am vândut casa de la țară, iam dat mamei. Acum vrei săne mai tragi înapoi în altă casă? Știți ce? Ați cumpăra apartament fiicei mari și săneo muți acolo, așa a zis Fănel.
Eu am și eu un al treilea copil! Ilinca a ridicat vocea. Trebuie să ne extindem! În apartamentul cu două camere e prea strâmt!
Ce să fac eu? Fănel sa întors brusc spre sora lui. Am 32 de ani și încă nu am un colț al meu, pentru că toți banii de familie au mers la tine! La apartamentul tău cu trei camere!
Exact, a sfâșiat Ilinca. Pentru că eu, în sfârșit, am realizat ceva în viață. Soțul meu, Paul, are o afacere, copii, apartament…
Soțul tău are o afacere? Fănel a râs cu poftă. Cea închis magazinele unul câte unul? Orașul știe că Paul e îndatorat până la ureche.
Ilinca sa înroșit.
Cea mai zici? a întrebat Fănel. Eu sunt șofer de camion pe tot județul. Știi câte vorbe se fac pe la noi? În orașul vecin două magazine au închis, aici încă trei se zbat să supraviețuiască. Furnizorii nu ne dau marfă pentru că nuau fost plătiți la timp. Deci, de ce aveți nevoie de banii părinților?
Tăcerea a devenit grea în cameră. Mama a aruncat priviri speriate între copil și fiică.
Ilinca, spune că nu e adevărat, că nuașa e, a implorat tatăl.
Ilinca a căzut pe canapea, cu glas tremurând:
Nu voiam săvă spun Paul are probleme serioase. Magazinele nu dau profit, două trebuie să le închidă. Furnizorii cer să le plătim datoriile. Dacă nu găsim bani repede
Și ai decis să ne lași fără locuință? a clătinat Fănel. Să ne strângem toți în același apartament mic în timp ce tu încerci săplătești datoriile lui?
Ce să fac eu? a ridicat Ilinca mâinile, ochii roșind. Am doi copii mici! Al treilea vine curând! Putem pierde totul!
Rezolvăți problemele tu însăți! a strigat Fănel. Nu sta pe spatele părinților! Ei ţiau dat tot ce au casa de la țară, economiile. Acum vrei să iei tot ce mai rămâne?
Tu doar invidiezi! a scos Ilinca cu vocea, aproape vărsând ceaiul. Invidiezi că am reușit să mă căsătoresc cu un bărbat decent, nu ca tine Ce ești, şofer?
Da, ai avut noroc, a răspuns Fănel, chicotind. Dar acum vrei să furi părinții. De ce nu ii iei să locuiască la tine? Dacă ţiau dat tot, să le laşi să trăiască cu tine!
Ce? a exclamat Ilinca, dând un pas înapoi. Nu! Am familia mea, copiii mei
Așa că poţi să le iei bani, dar să nui ajuţi? Doar să tragi sforile?
Nu înțelegi nimic! Ilinca a luat geanta, mâinile tremurând. Paul poate să piardă tot!
Așa că noi rămânem fără acoperiș? a pășit Fănel spre soră. Pleacă de aici. Nu mai mulţumi părinții. Rezolvăți singură problemele.
Ilinca a ieșit dând un zgomot de ușă care a zguduit geamul din sertar. Mama sa așezat pe scaun și șia acoperit fața cu mâinile:
De ce vorbești așa cu sora ta? Ea e însărcinată
Cum ar fi? a șezut Fănel, frecânduși gâtul. De pe drum îi era tot corpul dureros. Vedeți, nui pasă de voi. Tot ce vrea e să scoată banii.
Dar situația ei e grea
A nue grea? a arătat el spre apartamentul vechi, cu tapet săpat și vopsea crăpată la ferestre. Tatăl tău e aproape la pensie. Mama are tensiune. Ea vrea săne mute întrun cartier nou, departe de clinică
Poate că se va răzgândi, a spus tatăl încet.
Ilinca nu sa răzgândit. O săptămână a trecut fără vești de la ea. Mama a încercat săo sune, dar Ilinca a dat jos apelurile. Apoi sa întâmplat ceva neașteptat: a venit Paul.
Fănel era pe cale să plece la drum pentru un nou traseu când a auzit soneria. La ușă, stătea soțul Ilincăi, cu costumul zdrobit și ochii goi.
Pot să intru? a întrebat cu voce uscată. Trebuie să vorbim.
Mama la condus în bucătărie, în tăcere. Fănel voia să plece, dar tatăl la oprit:
Stai, fiule. Ascultă, e pentru toată familia.
Paul a stat în tăcere, învârtind o ceașcă de ceai rece, apoi a început:
Am venit săvă cer scuze. Pentru mine și pentru Ilinca. Nu trebuia săvă implicăm în toate astea.
Ce sa întâmplat? a întrebat mama.
Totul. Afacerea sa prăbușit, a zâmbit ironic. Ieri am închis ultimul magazin. Creditorale au luat marfa, mașina, tot ce aveam. Am încercat sămă descurc, am împrumtat, am împrumtat din nou Ilinca a crezut în mine și a venit la voi săvă ceri apartamentul
V-ați gândit la părinți? La faptul că le cereți ultimul lor ban, când e aproape pensionare? a exclamat Fănel.
Ai dreptate, a ridicat ochii Paul. Am vrut să par un mare om de afaceri, am acumulat credite. Când totul a căzut, nu știam ce să fac. E rușinos săte uit în ochi.
Ilinca? a întrebat mama, îngrijorată.
Plânge mereu. Spune că nu ştie cum săși reconstruiască viața. E mândră, dar nu poate veni la voi după ce am vorbit. a oftat el. Nu ar fi trebuit săvă implic.
După ce Paul a plecat, a rămas o liniște apăsătoare în bucătărie. Fănel privea pe fereastră spre curtea cenușie de toamnă, cu gânduri la sora lui. Cum a schimbat trecerea anilor Ilinca, de la o fată veselă, la o soție încărcată de datorii.
Băiete, a spus brusc tatăl. Ai făcut bine că nu ai vândut apartamentul. Îi permitem şiai iertăm greșelile, dar nu putem săi dăm tot ce avem.
O lună mai târziu, Ilinca a apărut din nou la ușă. Era mai subțire, dar burta încă ieșea, purta o rochie simplă, fără machiaj. S-a așezat în hol și a început să plângă:
Îmi pare rău. Am greșit cu toţi. Aţi făcut totul pentru mine și eu
Mama a alergat la ea:
Nuți face griji, vei trece și asta.
Fănel o privea și nu o mai recunoștea pe fosta sărbătoare, cu pantofii scumpi și machiajul. Era acolo, o mamă obosită, cu ochii umezi.
Bine, am încheiat, a zis el în cele din urmă. Hai să trăiești ca toţi, fără pufăr.
Mulțumesc, a spus Ilinca, cu ochii încă udăți. Pentru că nu ai vândut apartamentul. Ai avut dreptate, trebuie să ne descurcăm singuri.
În acea seară au stat toţi la masă. Ilinca a povestit cum totul sa prăbușit: primul magazin a închis, apoi al doilea, Paul a rulat prin oraș să găsească bani, nu a dormit nicio noapte. Aștepta săși găsească o soluție.
Credeam că, pentru că avem bani, suntem speciali. Dar acum Paul livrează încărcături, eu mă apuc de un job la un centru comercial, ca recepționeră, după naștere.
E bine, a zâmbit Fănel. Eu tot conduc camioane și nu mă plâng.
A trecut un an. Ilinca a născut pe al treilea copil, un băiețel. Paul a lucrat ca expeditor, plecând multe zile, dar mereu aducea hrană acasă. Ilinca a început să scrie texte în freelance și a primit chiar și un premiu pentru primul trimestru.
Întro seară, Fănel a trecut pe la sora lui după un traseu. Ilinca gătea în bucătărie:
Frate, intră, îți dau supă.
Doar un minut, am ceva, a scos el din geantă o pungă cu bomboane și jucării.
Copiii mari au alergat spre el, strigând de bucurie.
Mereu îi îndulcești, a zis Ilinca, zâmbind.
De ce să nui răsfăț? a aruncat Fănel un copil în brațe. E bine să crească fericiți.
După ce copiii sau retras în cameră, Ilinca ia turnat fratelui un ceai:
Vreau să-ți întreb ceva. Știi compania TransOil? Paul primește o ofertă să se mute acolo, cu salariu mai mare.
E o firmă decentă, a răspuns Fănel. Lucrez cu ei des, plătesc la timp.
Îi spun să accepte. Îi e frică să schimbe ceva.
După ce a avut afacerea lui? E normal. Dar acolo plătesc bine.
Ilinca a tăcut, apoi a spus:
știi, am trecut pe lângă vechile noastre magazine. Acum e un lanț de farmacii. Nu e trist, parcă e un alt capitol.
Așa e, a încheiat Fănel, sorbind din ceai. Vă duceți bine, aveți muncă și copii.
A doua zi, Fănel a mers la părinți. Tatăl citea ziarul, mama îngrijea plantele pe pervaz.
Fănel, stai, a pus tatăl ziarul jos. Am vorbit cu mama
Hai fără vorbe, tată.
Pe scurt, vrem săți dăm niște bani pentru avansul la ipotecă. Am strâns ceva.
Ce? a răspuns Fănel, ridicânduse. Bani de la voi?
Nu te certa cu tata, a intervenit mama. Vedem că economisești. Acum, cu pensia care se apropie
Nu, mulțumesc, a clintit Fănel. O sămă descurc singur. PăstrațiȘi așa, familia a învățat să rămână unită și să-și clădească un viitor liniștit.
