Îmi cresc fiica de una singură. Așa s-a întâmplat, dar totuși e mai bine decât când eram căsătorită. Am trăit cu soțul meu Ion timp de 11 ani. La început, când ne-am căsătorit, eram nespus de fericiți. Așteptam cu nerăbdare nașterea fiicei noastre. Am rămas însărcinată înainte de nuntă. Ei bine, așa a fost să fie. Ion deodată mi-a făcut o ofertă. Totul a decurs excelent, părinții mei ne-au organizat o nuntă superbă. Pe vremea aceea, eu și soțul meu eram încă foarte tineri. El avea 19 ani, iar eu doar 17 ani. Încă studiam la universitate, iar Ion era la colegiu. Așadar, nu am avut bani să ne organizăm singuri nunta. Totul a fost făcut din bugetul părinților noștri, în egală măsură, din partea ambilor. Imediat după nuntă ne-am hotărât să luăm o chirie. Ion a lăsat colegiul și s-a dus la muncă să poată face față cheltuielilor, să plătească serviciile comunale și să cumpere de mâncare.
Iar eu m-am transferat la învățământ la distanță și aveam grijă de copil. Ion muncea mult, în cele din urmă și-a găsit un loc de muncă mai bun, nu departe de casă. Dar nu am putut nicidecum să mă aștept ca el să aibă o relație normală cu fiică-sa. Elisa noastră, a crescut și a început să vorbească mult și mereu mă întreba despre taică-su. Eu însă, la toate aveam doar un singur raspuns: – Tati e la serviciu, iar când vine, trebuie să-l lăsăm să se odihnească puțin. Ion, când venea acasă de la muncă, întotdeauna se întindea pe canapea, pornea televizorul și nu dădea atenție nimănui. Mă enerva puțin, dar nu puteam face nimic cu asta.
Într-o seară, Ion a venit acasă și m-a anunțat că va veni mâine târziu pentru că avea o petrecere corporativă la serviciu. Nu m-a surprins deloc. L-am lăsat pe soțul meu să plece pentru că aveam încredere în el. Dar dacă aș fi știut, ei bine, nu-i rău să ai încredere, dar nu încurcă să și verifici. Ion a venit dimineața. Mirosea a parfum de femeie și toată cămașa era în ruj. Mi-am dat seama. I-am făcut o scenă de scandal, iar Ion, nici nu a vrut să mă asculte, a decis să plece. O lună mai târziu, s-a întors cu o cerere de divorț, totodată voia să-și ia lucrurile. Motivând prin faptul că are o altă femeie și că niciodată nu m-a iubit așa cum pe dânsa.
Am plâns mult timp. Dar apoi mi-am dat seama că nu puteam face nimic în această situație. Am inițiat un proces pentru ca Ion să-mi plătească pensia alimentară. Pensia alimentară era mică. Soțul, de altfel, nu a dat niciun ban, iar despre întâlnirile cu fiică-sa, eu în general nu mai spun nimic. Într-o zi l-am sunat și i-am cerut bani pentru o vacanță fetei, tocmai am găsit o excursie la tabără, la mare. Nu am putut plăti singură această călătorie. Fostul soț mi-a spus că nu va da niciun ban pentru că are probleme de familie. Am înțeles și am decis să merg pe un alt drum. Am apelat la părinții lui Ion, dar am auzit același răspuns de la ei. Nu știu ce să fac, fiica mea mă întreabă de tata în fiecare zi. Și nu primesc nici un ajutor din partea lui. Nu știu cum să mă descurc. Aștept cu nerăbdare când voi putea să merg la muncă și să-mi îngrijesc fiica. Iar despre Ion, nici nu vreau să vorbesc.
